De ce am zis că "Băbuța cu chibrituri" a incendiat planeta
Postat la: 06.08.2022 - 09:12
Sâmbăta trecută v-am semnalat un eveniment care poate vi s-a părut banal, dar nu e deloc așa. Echipa națională de șah a Pakistanului a fost retrasă de la Olimpiada de șah din India, eveniment ce adună 183 de țări și de organizarea căruia indienii sunt mândri, considerându-se ca fiind oricum inventatorii șahului.
Paternitatea deciziei de retragere aparține clar guvernului pakistanez, dar cei care-au impus-o nu pot fi decât americanii sau chinezii, asta nu se poate stabili exact, s-a dorit oricum atenționarea serioasă a Indiei legat de deciziile geopolitice pe care le ia în această perioadă agitată dpdv politico-militar. Era înaintea vizitei lui Nancy Pelosi în Taiwan și de-atunci presa indo-pakistaneză derulează zilnic, pornind de la șah, posibilitatea acutizării conflictului vechi dintre cele două țări deținătoare de armament nuclear.
După vizita lui Pelosi și declanșarea exercițiilor militare chineze cu țintă Taiwan, în diplomația mondială a început o cursă a poziționărilor pro sau contra Chinei, unde vreo 70 de partide de stânga sau comuniste din toată lumea condamnă SUA și susțin China. NATO și UE consideră că China exagerează, dar nu zic mai mult, iar Rusia le ține partea chinezilor, conform înțelegerii lor comune.
E relevant însă pentru a pricepe gravitatea situației să vă prezint situația incendiară din zona Indo-Pacifică influențată direct, unde Japonia s-a declarat de partea americanilor, Pakistanul a zis clar că susține China, Coreea de Nord a anunțat miercuri în mod fatal noi teste nucleare (!), dar India, marele rival al Chinei, tace legat de subiect. Pe scurt situația e cam așa: în Mările Chinei de Sud și de Est, riverane megascandalului iscat de Pelosi, există un conflict istoric în care puterile nucleare China, Rusia și Coreea de Nord țin într-un șah militar prelungit Japonia și Coreea de Sud, acestea două neavând potențial nuclear, fiind asigurate doar de flota americană desfășurată în zonă. În ultimele decenii, acest spațiu a fost dominat cvasicotidian de iminența vreunui conflict generat fie de amenințările inter-coreene, de luptele chinezo-japoneze sau ruso-japoneze pentru controlul diverselor insule din zonă, de amenințările de ocupare a Taiwanului de către China, etc., practic a fost o zonă de conflict militar instalat unde nu se putea prevedea ce va fi de la o zi la alta, un echilibru extrem de fragil. Opinia publică a reținut doar amenințarea Coreei de Nord, condusă de un lider considerat nebun, susținut îndeaproape de China și de la depărtare de Rusia, dar care are la dispoziție, pe lângă armamentul nuclear, o armată de 1 milion de soldați, printre cele mai mari din lume (Kim Jong Un tocmai ce-a declarat ieri că e dispus să trimită 100 000 de soldați să-l ajute pe Putin în Ucraina!).
Extinzând tabloul instabilității militare din Indo-Pacific în sud-vestul Chinei (și-aici apare importanța evenimentului cu plecarea Pakistanului de la Olimpiada indiană de șah), trebuie să știți că după retragerea americană din Afganistan, păguboasă, rușinoasă și extrem de nocivă pentru potențialul geopolitic al SUA, Pakistanul și-a reluat programul de coordonare al talibanilor afgani, ce-și conduc acum Afganistanul, sfătuiți de frații paștuni pakistanezi. Pakistanezii, la rândul lor, beneficiază de resurse economico-militare chinezești, de sprijin financiar american, sunt putere nucleară, dar aceste lucruri îngrijorează major India, care este în poziție de război cu Pakistanul musulman de câteva decenii, indienii fiind mult mai puternici și de vreo 6 ori mai mulți. Ambele țări sunt membre și participă la întâlnirile OSC (Organizația pentru Cooperare de la Shanghai), moșită de Rusia și China ca și contrabalans la NATO, și chiar vinerea trecută au oficializat alăturarea Iranului (decizie unde pakistanezii au cam mormăit, pe motiv de divergențe intra-musulmane suniți-șiiți). În plus, China este îngrijorată pentru că în următoarele zile indienii au anunțat reluarea tradiționalelor exerciții militare comune cu SUA, organizate în zona indo-pacifică, iar anunțul a fost făcut în siajul conflictului instalat cu Taiwanul, exact în ziua în care Pakistanul și-a retras echipa de șah.
Deși poate prezentarea e prea concisă, realizați că provocarea lui Pelosi, #Băbuța cu chibrituri, a venit în interiorul acestui ''butoi cu pulbere'' din Indo-Pacific, ce adună peste 3 miliarde de oameni, împănat asimetric cu conflicte regionale sau planetare, furajat cu armate de multe milioane de soldați și mare potențial nuclear, unde cuvântul de ordine este obligatoriu să fie PACEA, obținută doar la mesele de negocieri și schimburi economice reciproc avantajoase. În mod tragic, după vizita lui Pelosi se mai vorbește doar despre RĂZBOI.
Țările europene tac referitor la subiect nu doar din cauza relativei irelevanțe militare, dar mai ales pentru că realizează repercusiunile economice fatale ce pot veni rapid pentru ele în urma conflictului americano-chinez pe cale să se instaleze de la pretextul Pelosi-Taiwan. Mai puneți la socoteală că China domină investițional, în urma unor înțelegeri vechi cu SUA, și mare parte a continentelor America de Sud și Africa (mai ales), iar aceste aranjamente se pot defecta lesne tot în actualul context. Conflictul ucrainean, lăsat pentru final, pare că pălește ca importanță în această enumerare, însă tocmai decăderea lui pe listă poate deschide perspective pe care cei care l-au inițiat și dezvoltat (de facto rușii, dar în mod realist pofta de război a corporațiilor americane ce-au beneficiat de o Ucraină dominată de corupție și de clanuri mafiote), nu le-au luat în calculul inițial, deci își vor adapta strategiile cam ca în interiorul unui #Turn Babel, unde toți vorbesc și nimeni nu mai aude și pricepe.
ONU și-a pierdut rolul și importanța în timpul dominației din ultimele decenii a #Imperiului American, are relevanță modestă și doar în situații de tipul asigurării exportului de grâu ucrainean, totuși rămâne singura organizație mondială ce mai poate oferi un cadru de negociere in extremis. Dar reactivarea ONU înseamnă în mod evident o dezactivare majoră a NATO, iar liderii actuali ai SUA nu mai știu să joace geopolitic în acest fel mai așezat. Drama mai mare este că deocamdată nici nu-și mai propun, iar când se vor gândi s-o facă poate fi deja prea târziu. Povestea #Băbuței cu chibrituri ne-a marcat deja viitorul, și nu pe termen scurt!
Cozmin Gușă
Comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu