De ce se tem de Trump?

Liderii lumii, de la Putin și Xi, la Macron și Trudeau, par destul de intimidați de președintele SUA Donald Trump. Să vedem de ce ei îl iau în serios pe Trump.

Există niște principii de politică externă aplicate în domeniul securității naționale. Cel mai bine aceste principii sunt aplicate de Israel pe care îl dau ca exemplu pentru înțelegerea percepției liderilor străini asupra administrației Trump.

Cele trei principii de bază ale politicii de securitate ale Israel sunt:
1. Capacity (capacitate).
2. Credibility (credibilitate)
3. Clarity (claritate)

1. Capacity. Trebuie ca țara să aibă o puternică capacitate militară. Dacă doar ameninți, însă ai în spate o armată de desculți, ești doar un fanfaron, un exotic, nu te ia nimeni în serios. Aici nimeni nu pune la îndoială imensul potențial militar al SUA, dar și financiar-economic și politico-diplomatic.

2. Credibility. Nu este suficient să ai capacitate militară. Mai trebuie ca ceilalți actori să fie și convinși că ești dispus să folosești această capacitate. Degeaba ai forța, dacă se presupune că eziți să recurgi la ea. În cazul Israel s-a văzut că ripostează imediat și de fiecare dată. Este clar că dacă ataci Israel automat vine și riposta. În cazul SUA lucrurile au fost diferite până la Trump. Adesea SUA au fost câinele care latră, dar nu mușcă. Cu impetuosul Trump SUA ar putea însă trece la fapte și nu e vorba neapărat de operațiuni militare. Poate fi vorba de orice, de războaie vamale cu China sau UE, de exemplu.

3. Clarity. Aceasta înseamnă ca posibilii adversari să știe foarte clar până unde pot să meargă și care sunt acele acțiuni ale lor care pot declanșa riposta. Trebuie să trasezi niște "linii roșii" foarte clare. În cazul Israel este simplu. Să nu ataci ținte israeliene și să nu introduci arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu. De exemplu peste frontiera israeliană cu Siria se află un teritoriu controlat de Al Qaeda, iar la sud se află Al Qaeda din Sinai, Egipt. Însă Israel niciodată nu a întreprins acțiuni împotriva Al Qaeda de la frontierele sale, pentru că jihadiștii au avut mare grijă să nu calce "liniile roșii" trasate de Israel.

SUA și-a pierdut din credibilitate, de exemplu când președintele Obama i-a trasat tot dictatorului Assad din Siria linii roșii privind armele chimice, însă Assad le-a tot încălcat fără să primească riposta. În cazul administratiei Trump marea problemă pare a fi claritatea. Care sunt liniile roșii trasate de americani? Tocmai aceasta lipsă a clarității stârnește disconfort și nesiguranță în plan internațional. Care sunt liniile roșii ale administrației Trump? Și care sunt obiectivele sale externe? Până unde se poate întinde coarda cu Trump, fără să se rupă?

În concluzie, Trump are în spate forța formidabilă a Americii, deci are capacitate. A dovedit și că e în stare să treacă la fapte fără ezitare, să pună în mișcare forța americană, deci are și credibilitate. Îi lipsește cel puțin deocamdată claritatea și asta sperie cel mai mult. Cu scopul descurajării unor agresiuni, israelienii și-au făcut de multă vreme cunoscute liniile roșii.

Însă istaelienii sunt politicieni, pe când Trump este om de afaceri. Poate că mentalitatea sa de afacerist o fi să nu își arate cărțile din mână și să nu își dezvăluie intențiile. Probabil asta i-a mers în afaceri, doar nu degeaba a ajuns miliardar. Însă în politica externă așa ceva poate fi periculos.

În logica celor de mai sus, mă duce gândul la România. Oare noi avem "Capacity, Credibility, Clarity"? Și mai ales, care sunt "liniile roșii" trasate de România? Până la ce limită poți deranja, agresa sau umili România fără să existe ripostă?

George Scarlat