De ce se teme ca de moarte George Simion?

În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un balon care plutea din ce în ce mai sus. A declarat răspicat că, cel puțin pentru moment, nu se gândește să candideze la alegerile prezidențiale. Și, senzațional, adăugând și afirmația că, într-o asemenea eventualitate, și-ar pierde poziția de președinte AUR. Ce l-a speriat?

Istoria întreagă este că George Simion a cochetat mult timp și încă o face cu Cozmin Gușă. Din proprie inițiativă, l-a plasat pe acesta pe o listă scurtă, anunțând că va fi măsurat alături de alții pentru o eventuală candidatură la poziția de primar general al Capitalei. La rândul său, Cozmin Gușă a cochetat cu această perspectivă, dar a pus două condiții. În eventualitatea în care va face acest pas, va candida ca independent și nu ca membru al partidului. A doua condiție, rostită repetat și cât se poate de apăsat, a fost ca și George Simion să-și asume în mod explicit candidatura la prezidențiale. Sondajele s-au făcut, Cozmin Gușă a ieșit pe primul loc și cu un procent superior lui Nicușor Dan, care îl făcea extrem de competitiv și în raport cu Piedone. Din acel moment, condițiile puse de acesta au fost activate. Ambele condiții făceau sens.

În definitiv, principalul motiv, așa cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, care l-a determinat pe Cozmin Gușă să facă acest pas în definitiv riscant pentru statutul său de analist politic și pentru poziția pe care o deține în epicentrul grupului Gold FM, a fost acela că, suveranist fiind, era convins că, în acest fel, avea să mărească semnificativ punctajul în București al partidului AUR, cu atât mai mult cu cât în Capitală organizațiile acestuia acționează mai slab decât în alte localități. Dacă ar fi câștigat Primăria Generală a Capitalei, ar fi fost cu atât mai bine pentru succesul general al AUR în alegeri.

În al doilea rând, era logic să solicite o mișcare în tandem. Cu alte cuvinte, și George Simion avea obligația să-și asume explicit sarcina extrem de grea de a bate electoral la porțile Cotroceniului. Liderul AUR nu a promis nimic. Așa că nu i se poate imputa faptul că s-ar fi răzgândit în ultimul moment. Al doilea om din AUR, Lulea, l-a luat peste picior pe Cozmin Gușă anunțându-l public că partidul are un candidat, altul, și va merge pe mâna acestui în Capitală. Iar George Simion nu a ripostat. A tăcut mâlc. La Târgoviște însă, a anunțat cât se poate de ferm că nu se gândește să candideze la prezidențiale. Și a adăugat, în mod aparent surprinzător și chiar senzațional, că dacă ar candida există riscul de a pierde poziția de președinte al partidului.

Așadar ce-l sperie pe George Simion? Care este raționamentul pe care l-a avut în vedere? Maestrul Ion Cristoiu îi bate lui Simion obrazul și consideră că acesta evită să-și asume o bătălie decisivă pentru adjudecarea puterii politice și preferă să lase deschisă posibilitatea de a colabora în final cu una sau mai multe dintre formațiunile aflate pe scena politică, pentru a ajunge la putere. Alți comentatori insinuează sau afirmă răspicat că George Simion este șantajat sau șantajabil. Eu unul am un alt punct de vedere.

Toți conducătorii unor partide semnificative, care au candidat fără succes la funcția prezidențială, și-au pierdut statutul de președinți ai respectivelor formațiuni politice. Unii chiar, sub diverse pretexte, au fost aruncați după gratii. Fără alte interpretări, afirmația lui George Simion consecutivă celei că nu s-a hotărât să candideze vizează acest scenariu. Și anume că dacă va candida și nu va reuși, colegii săi îi vor face vânt. Va împărtăși soarta celorlalți președinți de partide care au pierdut locul întâi în cursa prezidențială.

Există și analiști mai răutăcioși care au insinuat faptul că dacă Cozmin Gușă ar câștiga o competiție în care aparent pleacă fără prea mari șanse, pentru că vine târziu și susținerea AUR în București este insuficientă și nu se prea știe de unde altundeva ar mai aduna suficienți votați, ei bine, dacă totuși câștigă, în plan psihologic victoria sa ar fi atât de spectaculoasă încât l-ar putea detrona pe George Simion și i-ar putea lua acestuia locul în fruntea AUR. Este imposibil.

Nu se poate repeta scenariul la capătul căruia Petre Roman a fost aruncat peste bord de la șefia Partidului Democrat, locul său fiind preluat în forță de Traian Băsescu, care și-a asumat riscant și a câștigat lupta pentru Primăria Generală a Capitalei. Traian Băsescu era bine conectat la partid, cunoștea temeinic toate organizațiile sale, în timp ce Cozmin Gușă este un outsider în raport cu centrele de putere AUR.

Așa că și această ipoteză cade. Fuse și se duse. Fuse iluzia susținătorilor AUR, a suveraniștilor, între care mă număr și eu, că prin intrarea în horă a lui Cozmin Gușă susținut și de ceilalți analiști Gold, Capitala ar fi avut șansa unui primar general puternic, iar AUR ar fi primit impulsul necesar pentru a câștiga detașat alegerile din acest an. Dincolo de asta, sunt numai vorbe.

Sorin Rosca Stanescu