De România se ocupă alţii

Cum toată presa (câtă mai există - vai mama ei!) şi toată media mainstream din România dezinformează pe banii guvernului (banii românilor, impozite şi taxe, stupid!) despre războiul din Ucraina vecină, dar nu numai, ne asumăm o sarcină modestă: o revistă a presei internaţionale (mai ales altermedia liberă!) pe subiecte de interes pentru concetăţenii noştri.

O facem, de altfel, de o bună bucată de vreme, de aceea folosim în exces citate, traduceri din autori occidentali de valoare recunoscută. Sunt azi presa şi media mainstream din România la fel de odioase şi de detestabile ca „aleşii" noştri politici, cu care se amestecă şi se confundă? Doar o întrebare deocamdată.

Cum nici serviciile noastre de informaţii, militare şi militarizate, nu par să beneficieze de consultanţi şi de specialişti cu ceva mai multă minte, ei înşişi, marii spioni şi marii contraspioni, nu se ocupă decât cu ventuzarea bugetului public, aşa cum s-a văzut recent la o agenţie militară de informaţii din subordinea fostului ministru al Apărării Ciucă, încercăm să facem şi treaba lor, în mod patriotic, evident. Cineva trebuie totuşi să servească şi România, nu-i aşa?

Pentru moment, cei care ar trebui să servească patria sunt perfecţi dar într-un singur fel: statul român a învăţat la perfecţie să facă pe mortul. Doar că mulţi ne întrebăm dacă nu cumva acest stat, cu iohannişii, cu ciucii, cu ciolacii, cu hellvigii, cu vlasiii (SIE), cu predoii (diferiţi) lui, nu e chiar mort de-a binelea. Sau, poate, acest stat român, al nostru, a murit deja de pe vremea băseştilor, bocilor, udrelor, videnilor, bercenilor, cioloşilor, dragnilor, orbanilor, cîţilor?

Andrei Raevsky, rus alb născut în Elveţia şi stabilit în Florida în urma căsătoriei, a fost multă vreme expert militar de vârf pentru ONU. Site-ul său, The Saker (thesaker.is), e azi cunoscut pe toată planeta. În plus, „The Saker" (Andrei Raevsky, care semnează şi Andrei) pare să aibă cele mai bune surse directe din Rusia. În ultimul său articol, publicat simultan în mai multe limbi, România şi românii sunt citaţi în clar cel puţin de trei ori. De altfel, tot articolul lui Andrei despre situaţia la zi din Ucraina ar trebui să fie cunoscut de cât mai mulţi romîni. Pentru că ne priveşte direct:

„Mai întâi, cei mai mulţi vecini ai Ucrainei ar beneficia de acest deznodământ (spargerea Ucrainei în urma războiului - n.n.). Polonia n-ar obţine intermarium-ul la care încă visează, dar ar recupera teritorii istorice care-i aparţin şi sunt locuite de numeroşi polonezi. Pe această hartă, România ar face şi ea o bună afacere, chiar dacă Moldova ar pierde Transnistria, pe care n-avea oricum nici o şansă s-o controleze cu adevărat. România ar putea deci să absoarbă chiar toată Moldova. E adevărat că, pe această hartă, Ungaria n-ar obţine (mai) nimic, dar aceasta este o chestiune pe care trebuie s-o abordeze cu Polonia şi cu România, iar nu cu Rusia." [...]

„UE e condusă de o clasă compradore, care e total supusă intereselor neoconservatorilor americani. Există deja multe tensiuni interne în sânul UE, iar un asemenea deznodământ ar fi un dezastru pentru toţi aceşti politicieni europeni care s-au înfundat într-un război total împotriva Rusiei dacă, să zicem, polonezii, românii şi chiar ungurii obţin câteva avantaje din această situaţie, situaţia ar fi inacceptabilă pentru derbedeii care conduc acum Germania, Regatul Unit sau chiar Franţa." [...]

„Vă amintiţi ce a spus Putin despre aderarea Finlandei şi a Suediei la NATO? A spus că, în sine, nu e o problemă pentru Rusia. Dar a atras atenţia că, dacă aceste ţări găzduiesc trupe şi sisteme de armament americane/NATO care ameninţă Rusia, aceasta va trebui să-şi ia măsuri de precauţie. Cred că aceeaşi este poziţia Kremlinului în ceea ce priveşte viitorul unui eventual Banderastan (Ucraina - n.n.) ca un rest minimal şi orice iniţiativă a ţărilor NATO (inclusiv Polonia, România şi Ungaria) care ar viza să recupereze teritorii ce le-au aparţinut în istorie sau care sunt locuite de importante minorităţi poloneze, româneşti şi maghiare" („L'Ukraine va-t-elle être découpée et, si oui, comment?", lesakerfrancophonne.fr, 18.08.2022).

În articolul lui Raevsky sunt multe lucruri care nu pot fi traduse şi publicate în româneşte, deşi nu e vorba anume despre România. Ele pot fi însă citite pe site-ul său în engleză, franceză, italiană, spaniolă şi sârbă.

Câţi cititori de presă mai au serviciile noastre „speciale" care nu cunosc nici o limbă străină? Pe vremuri, acum vreo 20 de ani, aveau câteva sute de „cititori" de presă românească (Evenimentul zilei, Ziua, România liberă, Cotidianul etc.). Probabil, toţi angajaţi pe „pile". PCR - pile, relaţii, cunoştinţe.

Petru Romoşan