Despre oligarhi și adevărata oligarhie

Sa plecăm de la definiție: OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. - Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

Sa vorbești despre confiscarea marilor averi ale unora, ale unor oligarhi in cea de-a doua definiție dată de Dicționar, cea financiară, e un lucru simplu. E greu sa fii empatic cu unul putred de bogat. Și asta oriunde in lume, căci ăstora care lucrăm pe câteva sute sau mii de Euro pe lună nu ne plac ăia care, intr-un fel sau altul, au făcut munți de bani. D-asta sarcina propagandei de a diaboliza "oligarhii" e simpla. Nu are nevoie nici de argumente, nici de temeiuri juridice. Ba nici măcar morale. Propaganda va fi extrem de eficientă. Căci noi suntem predispuși să o acceptam. Ba chiar sa o îmbrățișăm cu toată convingerea. Însă nu vă grăbiți! Nu va grăbiți să vă bucurați la comandă!

Acum să vorbim despre "oligarhii" ruși. Cu care mi-e imposibil și mie sa empatizez, oricât as încerca. Nu am cum. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să îmi pun întrebări. De ce sunt confiscate averile "oligarhilor"? Sunt ele produsul unor infracțiuni? Probabil... însă nu avem nicio hotărâre judecătorească ce ar stabili acest lucru. Nu. Și dacă au săvârșit infracțiuni, au furat ei de la noi? Sau de la europeni, americani, japonezi sau australieni? Avem vreo hotărâre judecătorească in acest sens? Nu. Au furat ei de la ruși? Probabil. Dar nici în acest sens nu există nicio decizie a unui Judecator.

Atunci, ce stă la baza acestor decizii a confiscării averii "oligarhilor" ruși? O decizie... politică! Nu judecătorească. O decizie luată de niște politicieni și birocrati, nu judecători! Și ce sta la baza acestei decizii de confiscare? Presupunerea că acele bunuri apar respectivilor oligarhi - deși majoritatea aparțin unor companii in care oligarhii nu sunt direct acționari sau asociați. Doar se presupune că sunt ale oligarhilor. Și de ce se confiscă presupusele bunuri ale oligarhilor ruși? Presupunerea că aceștia îl susțin pe Putin, deși este cunoscut că acesta din urmă a pus joarda pe oligarhi pe care ii controla strict și pe care, in situația in care aceștia ascultau ordinele "Țarului", intrau la pușcărie sau in mormânt.

Presupunerea ca aceștia susțin războiul din Ucraina. Deși acest război le-a stricat grav afacerile, singurele care contează pe șacalii ăștia financiari. Toate deciziile de confiscare ale bunurilor și averilor oligarhilor sunt bazate pe presupuneri. Pe o prezumție de vinovăție generală și colectivă! "Aceste măsuri "punitive" sunt tot atât de temeinice, justificate și logice precum destituirea artiștilor ruși din teatre și filarmonici, exmatricularea copiilor sau excluderea din cultură și biblioteci a operelor scriitorilor și compozitorilor ruși.

Segregarea instituționalizată, confiscările și arderea cărților au fost măsuri considerate juste și necesare doar de către... naziști și comuniști! Până acum! Cert însă e faptul că aceste măsuri nu sunt rezultatul deciziei spontane și unanime a popoarelor vestului "civilizat". Nu! Aceste decizii sunt luate in spatele ușilor închise de către niște politicieni ai Politrucii și birocrații pe care ii controlează aceștia. Adică de alți oligarhi, in prima accepțiune și definiție data de Dicționar. Ceea ce ne situează pe noi in plin regim oligarhic și in mijlocul războiului declanșat de oligarhii politici împotriva unor (doar a unora, deși alți oligarhi ne-au spoliat pe noi, cei din estul UE, de avuțiile naționale) alți oligarhi, de data asta financiari.

In plus, credeți că bunurile, averile fabuloase, vasele și vilele somptuoase vor intra in proprietatea popoarelor vestului democratic? Categoric nu. Toate vor intra in proprietatea oligarhilor financiari buni care stau in spatele oligarhilor politici care conduc popoarele vestului "civilizat"! Parcă ne dispare și ultima urmă de satisfacție facilă... nu? Căci măsurile luate împotriva oligarhilor ruși nu sunt luate pentru noi și cu atât mai puțin in folosul nostru. Noi plătim doar facturile. Facturile mai mari la energie și gaze, la cereale sau fier beton și la multe altele!

Da dragilor, suntem in plină oligarhie, in plină dictatură. De ce vă spun asta? Unii vor spune iar și iar ca sunt omul rușilor, și deci și al oligarhilor... ha! In realitate vă semnalez doar apariția unui precedent extrem de periculos: prezumția de vinovăție instituționalizată, legalizata, prezumție care trebuie sa fie răsturnată prin probe de cel acuzat! Așa cum pana mai ieri am trăit sub imperiul prezumției de infectare și de boală. Începând de azi prezumția de vinovăție va putea aduce pentru oricine posibile și chiar probabile marginalizări, segregări, excluderi și confiscări extinse. Abuzuri instituționale decise administrativ de către oligarhii politici ai lumii noastre "civilizate și democratice" pentru orice act de nesupunere sau neconformare unor standarde impuse ca fiind "corecte politic"!

Acum parcă nu mai avem chiar nicio satisfacție, nicio bucurie tâmpă provocată de confiscările mereu trâmbițate de către propaganda. Ba dimpotrivă... Avem toate motivele sa ne temem. Ba chiar să fim absolut terifiați de ce ne va aduce viitorul! Căci orice nesupunere, orice deviere de la linia oficială va putea justifica măsuri de confiscare, excludere și segregare. Orice!!!

Precedentul a fost creat. Și instrumentele se pun in funcțiune chiar acum! Pas cu pas. Ce altceva să fie "digitalizarea", cenzura, controlul preluat de "inteligenta artificiala", ba chiar întrebările bizare de la actualul recensământ sau preconizata "convergenta BIO-digitală"? Sunt mijloacele de probă prin care va fi dovedită prezumtiva noastră vinovăție... vinovăția de a fi oameni, vinovăția de a fi liberi! Deci da, avem tot dreptul să fim furioși pe oligarhi! Sa fim furioși pe oligarhii politici "locali" care ne conduc destinele și duc lumea noastră către un coșmar distopic!

Dan Chitic