Entuziasm fals: cresterea economica trambitata de Guvern e doar o "recuperare" conjuncturala

Toata Romania rade, canta si danseaza. Ultimile zile au adus romanilor doua mari bucurii care, odata cu incalzirea vremii au creat acea atmosfera mirifica a poftei de viata, de petreceri si de concedii.

Prima bucurie este cea a renuntarii la majoritatea restrictiilor impuse de Doctrina Arafat, cea de a doua este cea a succesului pe care economia l-a obtinut in primul trimestru al acestui an. Ce satisfactie mai mare o pot avea romanii decat cea a liberei circulatii pe timpul noptii si a unei cresteri economice record european de peste 2%!? Vaccinarea alearga ca la Maraton iar guvernantii ne anunta ca vom avea si un maraton al cresterii economice de cca. 7% la sfarsitul anului. Am visat destul. E timpul sa ne trezim si sa privim realitatea nuda, dezbracata de hainele stralucitoare ale festivismului si laudei de sine. Trendul economiei la inceputul acestui an devine un punct de referinta esential in "calibrarea" programelor si politicilor ce vor face obiectul finantarii prin PNRR.

Din acest motiv, cresterea primului trimestru merita o abordare neutra si echidistanta. Prima observatie: recuperarea conjuncturala. Ceea ce ni se prezinta a fi crestere economica este, in realitate " o recuperare". Economia a crescut in T1/2021 depasind toate asteptarile, cu un avans de 2,8% fata de T4/2020/. Comparativ cu T1/2020, in primele trei luni din 2021, PIB-ul a scazut cu 0,2% ceea ce inseamna, in realitate, o recuperare fata de caderea din T4/2020 (an/an) de 1,4%. %), Romania a gestionat cresterea cazurilor de Covid fara sa inchida economia, ceea ce a sustinut revenirea industriei, principala componenta la formarea PIB, cresterea consumului, care s-a vazut in incasarile bugetare, in special in aprilie, care marcheaza rezultatele din martie. Cresterea consumului (comertul cu amanuntul +4,1%; comertul cu ridicata + 5,6%) s-a datorat si faptului ca s-a amanat reforma sectorului public care ar fi condus la reducerea veniturilor salariale in acest sector.In conditiile in care sectorul privat a fost afectat de criza covid si a inregistrat scaderi de venituri salariale, sectorul public a ramas singurul care a furnizat lichiditatea (constant si uniform) necesara consumului. Este clar ca si inflatia (estimata acum de BNR la 4,1% pe tot anul, cu mult peste prognoza de la inceputul anului) sustine aceasta crestere de venituri bugetare si mai adauga ceva la cresterea economica pe tot anul.

Apare ca fiind necesar ca rezultatele pozitive ale T1/2021 sa fie preluate printr-o analiza mai echilibrata nu numai pentruca se refera doar la o comparatie trimestru la trimestru dar si pentru ca apare a fi rezultatul exclusiv al unor factori de tip conjunctural. Pot fi considerati factori conjuncturali aceia care se manifesta ca efecte ai unor situatii particulare sau temporare. Astfel, inchiderea HoReCa nu a avut consecinte atat de grave la noi deoarece reprezinta mult mai putin in crearea PIB fata de majoritatea tarilor europene (media UE: cca.6,5-7.0%, Romania: cca.1,7% din PIB si doar cca 3,5% impreuna cu ramuri conexe; sursa datelor: Hospitality Culture Institute, 2019). Pastrarea cuantumului exagerat de mare al veniturilor salariale din sectorul public (reforma promisa a fost amanata) a mentinut consumul, asa dupa cum s-a aratat mai sus, iar ponderea mare a capitalului strain in industria auto nu a permis guvernului sa ia masuri restrictive. De mentionat ca atat Renault cat si Ford au continuat productia in Romania, cu foarte mici intreruperi, in timp ce ea a fost oprita pe o perioada intre 45-60 zile in Franta si Germania ca urmare a presiunii sindicatelor interesate de protectia sanitara a angajatilor. ( sursa: The Economic and Labour Relations Review .March 2021).

Asa se explica mentinerea unui volum relativ constant de comenzi venite din Occident pentru furnizorii romani ceea ce a contribuit conjunctural la cresterea activitatii industriale.(industria a crescut cu 3% iar comenzile noi in industrie cu 7%). Trebuie luat in considerare si efectul incapacitatii decidentilor politici de a sustine un nivel acceptabil al comunicarii si al constantei deciziilor luate ceea ce a dus la nerespectarea pe scara larga a unor restrictii cu ocazia sarbatorilor de iarna, fapt care a generat o crestere punctuala dar importanta a cheltuielilor/consumului pentru excursii (cazare, carburant) si sporturi de iarna. O astfel de situatie apare a fi strict conjunctural deoarece are un atribut de unicitate si nerepetabilitate in sesnsul in care la acea data, in nicio alta tara europeana, statiunile de iarna si facilitatile sporturilor de iara nu au functionat. Ar mai trebui adaugat si un alt element conjunctural, acela al suplimentarii temporare a lichiditatii existente pe piata ca urmare a cheltuielilor efectuate de acea parte a diasporei care a revenit in tara si nu s-a putut reintoarce in tarile de migrare ca urmare a interdictiilor de calatorie. O analiza comparativa la nivel european arata ca tarile care au avut un regim mai relaxat al restrictiilor au avut cel mai rapid ritm de recuperare, Romania fiind pe primul loc.

Pe cale de consecinta avem libertatea sa ne punem cel putin doua intrebari:

- Politica mai relaxata a Romaniei a fost rezultatul unei decizii constiente de asumare a unui risc sau a fost rezultatul incapacitatii decidentilor adepti ai Doctrinei Arafat de a actiona mai decis si mai competent pe linia luptei anti covid?
- Parafrazand metoda cost/beneficiu, se poate spune ca beneficiul obtinerii celui mai rapid ritm de recuperare se justifica prin costul unuia dintre cele mai mari numere de victime la mia de locuitori pe care le-a inregistrat Romania pe o ierarhie europeana?

Concluzia: recuperarea din T1 este bine venita si nu poate fi apreciara altfel decat in termeni pozitivi dar se bazeaza exclusiv pe factori conjuncturali deci intamplatori si nu neaparat repetabili. Recuperarea nu este rezultatul nici unei reforme structurale si nici unei schimbari a mecanismului de functionarea a economiei romanesti dinainte de pandemie. Trebuie subliniat si faptul ca aceasta recuperare nu a actionat in niciun fel asupra ameliorarii situatiei indicatorilor macroeconomici, dezechilibrele de cont curent si de balanta comerciala, de exemplu, fiind chiar mai evidente.

A doua observatie: raportul dintre recuperare/rezilienta si crestere economica. Directia in care se orienteaza economia romaneasca in 2021 este cea a recuperarii/rezilientei sau a cresterii economice? Aparent, poate fi o diferenta de semantica economica. In termeni simpli, recuperarea/rezilienta inseamna revenirea la starea si structura dinaintea pandemiei (definitie: capacitatea unui corp de a reveni la forma si dimensiunea initiala dupa deformare), cresterea inseamna nu doar depasirea nivelurilor dinaintea pandemiei ci si trecerea pe o treapta calitativ superioara a structurii si functionarii economiei.

In acest context, apare o intrebare esentiala relativa la modul in care guvernul intelege rolul pe care ar trebui sa il aiba PNRR in starea actuala si de viitor a economiei romanesti. Evident, guvernul va fi interesat de recuperare in sensul in care doreste sa se ajunga cat mai rapid la starea economiei dinaintea pandemiei, recuperand pierderea oglindita sintetic in deficitul bugetar de cca 9%. La fel de evident este si faptul ca fondurile PNRR pot contribui substantial (prin intermediul unor programe de sustinere si stimulare a ramurilor si sectoarelor victime ale pandemiei ca si la recuperarea unor intarzieri istorice in domenii cum ar fi infrastructura) la redresarea si rezilienta economiei dar pentru Romania nu ar fi un real succes deoarece nu ar asigura urcarea pe un loc superior in ierarhia europeana si nici posibilitatea obtinerii unei pozitii mai bune pe piata europeana si globala concurentionala.

Situatia este nefavorabila din cel putin doua puncte de vedere. In primul rand, revenirea, chiar spectaculos de rapid, la situatia pre-pandemica ar insemna de fapt, mentinerea periculoasa in economie a unor dezechilibre macroeconomice cum ar fi marimea excesiva a deficitului balantei comerciale si dependenta de cca 70% a relatiilor externe doar de trei sau patru tari occidentale, incapacitatea procesarii in tara a materiilor prime agro-alimentare, deficitele de infrastructura medicala si educationala, etc.

In al doilea rand, decalajele dintre noi si alte tari membre UE s-ar mari si mai mult deoarece, marea lor majoritate concep Planurile de Redresare si Rezilienta, in contrast cu propria lor denumire, nu ca planuri de recuperare a pierderilor ci ca planuri de crestere economica, adica de atingere rapida a unui stadiu total diferit de cel pre-pandemic caracterizant pentru o noua etapa a dezvoltarii modelului economiei globale, aceea a digitalizarii specifica stadiului 4 al revolutiei industriale. In aceasta logica, Mario Draghi, primul ministru al Italiei declara la data de 30 mai 2021 ca " Planul National de Redresare si Rezilienta nu este doar un colac de salvare din criza Covid ci o trambulina pe care trebui sa o utilizam pentru a face saltul spre viitorul european ". ( Bruxelles Briefing 1/06/2021).

Concluzia: Planurile Nationale de Redresare si Rezilienta sunt instrumente concepute nu doar pentru asigurarea iesirii din criza si revenirea la starea initiala ci si pentru atingerea la nivelul Uniunii Europene a unui nivel superior de compatibilitate intre economiile tarilor membre necesar transformarii Uniunii Europene intr-o putere economica la nivel global, devenind un concurent viabil in contextul avansului tehnologic inregistrat de cei doi mari actori economici: SUA si China (vezi: " Politico". 8/05/2021). Romania trebuie sa inteleaga aceasta viziune a Planurilor si sa actioneze in directia conceperii recuperarii nu ca un obiectiv central ci doar ca o" platforma initiala" pe care sa se construiasca strategia cresterii economice fara de care se va auto exclude din ansamblul integrat al UE.
A treia observatie: ce fel de reforme sunt cerute de Planurile Nationale de Redresare si Rezilienta?

Accesul la fondurile PNRR este conditionat de realizare unor reforme prin care statele membre dovedesc utilizarea corecta a finantarii prin respectarea alocarii pe cele 6 axe, considerate de catre Comisie ca fiind orientarea obligatorie spre o un nou stadiu de dezvoltare corespunzator progresului tehnologic si social dorit la nivelul anilor 2030-2050. Conform " Euractiv" din 27.04.2021, marea majoritate a tarilor europene si-au conceput Planurile prezentate la Bruxelles pe reforme structurale, corespunzatoare axelor care primesc peste 50 % din suma totala destinate procesului de modernizare, considerat vector esential al cresterii economice in viitorii ani, de exemplu prin: cercetare si inovare prin intermediul " Orizont Europa", tranzitie climatica si tranzitie digitala echitabila prin intermediul programului " Europa Digitala", un program in domeniul sanatatii prin " UE Sanatate". Romania este insa un caz aparte deoarece, doar la fel ca Italia, a decis sa faca apel si la partea de imprumuturi din Plan. Toate celelalte tari au apelat doar la partea de granturi.

Aceasta decizie a guvernului roman, greu de inteles si neexplicata de catre niciun oficial nu numai ca ridica nivelul ponderii indatoririi in PIB dar implica si garantii de rambursabilitate, asa dupa cum cere orice creditare. Garantiile pe care le-a dat guvernul sunt de natura sa promita o reducere a cheltuielilor bugetare prin antamarea unor reforme de tip fiscal cum sunt cele deja discutate in domeniul pensiilor si a veniturilor salariale, in paralel cu alte reduceri cum sunt cele ale amanarii cresterii alocatiilor pentru copii, a salariilor din sanatate, educatie sau ordine publica.

Concluzie: Accentul pus in Romania pe reformele fiscale si nu pe cele structurale poate duce la esecul PNRR deoarece, spre deosebire de toate celelalte tari membre UE, efectul sau nu va fi ridicarea nivelului economiei si nici al bunastarii ci, din contra, aduce starea de austeritate. De remarcat ca nicio alta tara europeana nu a inclus in Planurile sale masuri fiscale de reducere a veniturilor populatiei. Din contra, au introdus masuri de crestere a veniturilor pentru a stimula consumul. Exemplul recent al Germaniei care a introdus venitul de baza universal este o dovada in acest sens.

Mircea Cosea