Este vorba de mulți bani și urmărind drumul lor putem înțelege multe

Una este să protejezi și alta să excluzi. Protecția nu se impune, ci se oferă. Una este să spui că între ora 11 și 13 persoanele de peste 65 de ani au prioritate la intrarea în magazinele alimentare și case de plată destinate exclusiv lor, și alta că persoanele respective au voie să meargă la cumpărături numai între 11 și 13. Una este să spui că persoanele în vârstă de peste 65 de ani care nu se pot întreține singure și nu are cine le ajuta, pot fi cazate, la cerere, în hoteluri special amenajate unde li se vor livra la ușă bunurile de strictă necesitate, și alta că oamenii vor fi luați de acasă și duși în rezervații sau lagăre, fie ele organizate în hoteluri.

Ideea din urmă, chiar dacă aș lua-o în varianta ei nobilă, mi se pare utopică dacă iau în considerare numărul de persoane care ar avea nevoie de un asemenea sistem de asistență socială și dacă privesc la mizeria și degradarea din actualele cămine de bătrâni. Dacă avem resurse, să le punem măcar pe astea la punct. Apoi, la vârste de peste 65 de ani avem medici care încă tratează bolnavi, profesori care și acum țin cursuri on line, ingineri care încă mai sunt pe șantiere sau în ateliere de proiectare, oameni care conduc afaceri unde se crează locuri de muncă, fermieri. Dacă îi ținem în arest la domiciliu îi omorâm iar nu îi protejăm, căci ființele active nu pot trăi în cușcă. Și pe deasupra îi lăsăm fără protecție pe cei care depind de acțiunea publică a unor asemenea oameni.

Printre cei de peste 65 de ani sunt oameni cu boli severe (cancerul, de pildă), care au nevoie de tratament și supraveghere medicală. Ce facem? Îi protejăm împotriva unei boli pe care nu o au, dar ar putea-o contracta, și nu îi protejăm împotriva bolii pe care deja o au și care nu poate fi tratată nici între 11 și 13, nici în hoteluri și câteodată nici măcar în localitatea în care domiciliază!? Deci nu despre protecția lor este vorba. Protecția ține de generozitate. Aici este vorba despre egoism.

Aceste persoane suferă mai greu îmbolnăvirea și viroza îmbracă la ele forme mai grave, care, în mod normal, impun spitalizarea. Or, nu vrem să ocupăm locurile din spitale cu niște "bătrâni știrbi" care nu mai aduc, chipurile, nimic societății. Acele locuri le păstrăm pentru tineri. Bătrânii să se descurce singuri. Și ca să nu ne pună în situația penibilă de a le închide în nas porțile spitalelor și a-i trimite direct la pompele funebre, îi punem sub cheie la domiciliu ca să moară singuri fără impact emoțional asupra sufletelor sensibile.

Și mai este ceva, poate încă și mai teribil. Se pregătește trecerea la o altă lume, în care drepturile omului vor fi abolite, în schimbul unei anumite securități sociale bazate pe ordine și austeritate. În folosul acestei "revoluții" oamenii trebuie să uite cât mai repede de libertate. Or, cei de peste 65 de ani cu greu mai pot fi dresați pentru a se integra "pozitiv" în acest proces. Dimpotrivă, cum câinele bătrân nu mai poate fi învățat cu acrobații noi, lăsați în libertate ei vor încurca procesul punerii acesteia în izoletă.

Iată două motive pentru această operațiune de eugenizare: pe de o parte, să scăpăm societatea de acești "neproductivi care nu mai mor odată", iar pe de alta, să ferim noua ordine socială de celule purtătoare ale unui mesaj genetic străin ei. Din păcate, ideile acestea nu sunt locale, ci zburdă la nivel global. Nu de la noi merg acolo, ci de acolo vin la noi cu un potențial sporit de a ne strivi.

Adrian Severin