Etica nucleară a Rusiei în raport cu Iranul

Rusia este principalul partener al Iranului în dezvoltarea energiei nucleare civile, oferind atât tehnologie, cât și combustibil și a construit la Bushehr prima centrală nucleară a republicii islamice. Centrala funcționează exclusiv cu uraniu rusesc, iar federația are obligația de a prelua deșeurile nucleare rezultate pentru a preveni riscul de proliferare.

Investigații recente ale Financial Times indică o intensificare a schimbului de expertiză sensibilă în domeniul nuclear între cele două state. Delegații de experți nucleari iranieni au efectuat cel puțin două vizite secrete în Rusia, în august și noiembrie 2024.

În ianuarie 2025, cele două state au semnat un Tratat de Parteneriat Strategic Cuprinzător care acoperă, printre altele, cooperarea în domeniul apărării și cel nuclear. Rapoartele recente de inteligență din SUA și Marea Britanie, din perioada 2024-2025, indică o schimbare majoră în colaborarea nucleară dintre cele două țări. 

Dacă în trecut Rusia se opunea oficial înarmării nucleare a Iranului, noile evaluări sugerează că Moscova a început să ofere asistență tehnică critică. Informațiile scurse arată că specialiști iranieni au vizitat compania Laser Systems din Sankt Petersburg, pentru a obține tehnologie laser și expertiză în modelare computerizată. 

Această tehnologie este esențială pentru a valida designul unei arme nucleare fără a efectua un test exploziv real, făcând programul militar mai greu de detectat. MI6, spionajul britanic, susține că acest sprijin nuclear este oferit în schimbul rachetelor balistice și dronelor Shahed pe care Iranul le furnizează Rusiei pentru războiul din Ucraina.

Vizitele în Rusia au fost coordonate de compania DamavandTec, o acoperire pentru Organizația de Inovare și Cercetare Defensivă din Iran (SPND), entitatea responsabilă istoric de cercetarea armelor nuclear. Analizele indică faptul că asistența rusă ar putea scurta semnificativ timpul necesar, pentru ca Ifranul să producă o bombă funcțională.  

Oficial, Rusia s-a poziționat ca un potențial mediator și garant al neproliferării, reluând în februarie 2026 propunerea de a prelua stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului pentru a dezescalada tensiunile internaționale. 

Directorul Rosatom, Aleksei Lihacev, a confirmat în februarie 2026 că Rusia este pregătită să accepte uraniul îmbogățit din Iran dacă se ajunge la un acord diplomatic. Sub acordul JCPOA din 2015, Rusia a jucat un rol similar, preluând uraniul îmbogățit al Iranului în schimbul uraniului natural. 

Statele Unite și aliații europeni privesc cu scepticism rolul Rusiei de garant neutru, având în vedere parteneriatul militar strâns și semnarea Tratatului Strategic din 2025.

Ipoteza principală susține că stocul de uraniu îmbogățit este ascuns în complexul de tuneluri din Centrul de Tehnologie Nucleară din Isfahan. Deși intrările în tuneluri au fost lovite în atacurile din iunie 2025, facilitățile interioare par să fi rămas intacte.

Imagini satelitare din ianuarie 2026 relevă încercările Iranului de a fortifica accesul la acest sit. Un raport de inteligență din martie 2026 menționează existența unui punct de acces foarte îngust, prin care materialul ar putea fi extras.

A doua ipoteză indică faptul că facilitatea nucleară din Fordow rămâne una dintre cele mai sigure locații, datorită poziționării sale la peste 80 de metri sub stâncă. A treia ipoteză, lansată în 2026, vizează un sit masiv aflat în construcție lângă complexul Natanz, în interiorul muntelui Kolang Gaz La, mult mai adânc decât Fordow.

A patra ipoteză sugerează că Iranul nu păstrează tot materialul într-un singur loc. Înainte de escaladarea militară, s-a observat că Iranul stoca uraniul în canistre ușor de mutat. Există temeri că părți din stoc ar fi putut fi mutate în buncăre militare convenționale sau facilități civile nesupravegheate de IAEA, pentru a face imposibilă distrugerea completă a inventarului printr-o singură lovitură.

Cornel Ivanciuc