Fascinantele subterane ale intereselor strategice

Era de aşteptat ca înfrângerea americanilor şi a forţelor Coaliţiei în Afganistan să producă un spaţiu gol pe harta puterii de care să vrea să profite marii actori geo-politici. În urmă cu câteva săptâmi, prezentând pe larg hărţile intereselor posibil de materializat prin investiţiie deja demarate sau anunţate ca parte a ansamblului Noul Drum al Mătăsii, presupuneam că următorul power broker avea să fie China.

Mărturisesc însă că nu mă aşteptam ca evenimentele să evolueze atât de rapid şi nu de la Beijing sau Kabul să vină semnalul reconstrucţiei jocurilor prin excluderea americanilor, ci chiar de la Administraţia Biden. Washington. Joi, secretarul de stat Blinken a afirmat că interesul crescând al Chinei în problemele afgane ar putea fi "un lucru pozitiv", semn că SUA s-au resemnat pe deplin în ce priveşte trecerea Afganistanului în zona majoritară de interese a chinezilor. Motivul este extrem de simplu şi foarte logic deoarece, spune Blinken, "nimeni nu are interesul ca talibanii să recucerească militar întreg teritoriul Afganistanului şi să treacă la restaurarea Emiratului Islamic". În această idee, face apel la chinezi pentru a se implica într-o soluţia care să ducă la un viitor guvern reprezentativ şi inclusiv. Dar asta dacă vor chinezii şi talibanii. Condiţie impusă de situaţia dezastruoasă din teren şi poziţia mai mult decât precară a oficialilor de la Kabul abandonaţi de forţele americane şi aliate, chiar dacă Blinken îi cheamă pe talibani "să se prezinte în mod paşnic la negocieri"

Iată contextul precis în care Blinken - aflat în vizită în India - a salutat rolul pe care-l poate juca China în rezolvarea conflictului prin susţinera unui guvern "cu adevărat reprezentativ" pentru Afganistan, îndemn pentru Beijing să intervină cât mai rapid pentru a opri perspectiva unei băi de sânge teribile care se profilează din ce în ce mai precis prin loviturile succesive încasate de forţele afgane lăsate să lupte singure împotriva talibanilor dezlănţuiţi şi foarte motivaţi de preluarea unor zone în care deja au început să aplice nemilos Sharia.

Într-un acord la nivel de bune intenţii, la Tianjin, consilierul de stat şi ministrul de externe Wang Yi s-a întâlnit cu Mullah Abdul Ghani Baradar (foto), liderul politic al talibanilor care, aşa cum remarca oficialul chinez, sunt "o forţă esenţială militară şi politică" şi de la care se aşteaptă să joace "un rol important în construcţia păcii, în procesul de reconciliere şi reconstrucţie din Afganistan". Uşor de spus, din ce în ce mai greu de făcut deoarece este previzibil că şi Pakistanul, India şi Iranul au propriile lor interese cu care să intre în ecuaţia viitoarei împărţiri a zonelor de influenţă în Afganistan. Iar perspectivele de inflamare a situaţiei sunt mari şi se bazează pe legăturile tradiţionale ale unor triburi afgane cu vecinii lor, mai ale pentru protecţia rutelor înfloritoare de transport de droguri.

Aşa că să urmărim cu atenţie şi interes, ca să spun astfel, fascinantele zbateri care au loc în subteranele unde se joacă cu adevărat pe mari mize strategice. Şi, contrar a ce-aţi auzit până acum pe toate canalele propagandei oficiale de partid şi de stat, s-ar putea să vedem o schimbare radicală de perspectivă: China cere acum SUA să contribuie la procesul de pace în Afganistan!

Iată argumentele lui Wu Qian, purtătorul de cuvânt al ministrului chinez al apărării:

"...SUA poartă responsabilitatea imprescriptibilă pentru situaţia în care se află acum Afganistanul. Nu poate lăsa acum ca povara să cadă doar pe umerii celorlalte state din regiune. SUA ar trebui să se implice cu onestitate şi să-şi asume responsabilităţile pentru asigurarea unei tranziţii line a situaţiei din Afganistan şi să evite războaiele şi revoltele civile provocate de retragerea trupelor americane".

Dar nu cumva totul nu este decât o mârşavă şi josnică propagangadă menită să acopere cu noroiul minciunilor faptul că, aşa cum liderii noştri ştiu, războiul din Afganistan a fost definitiv câştigat de americani şi de trupele Coaliţiei între care au fost şi oşteni români? Parcă n-ar fi aşa, dacă dam crezare raportului prezentat luna trecută de Inspectorul General american pentru reconstrucţia în Afganistan (SIGARE) care, în faţa Congresului, vorbea despre starea dezastruuoasă a armatei afgane, cu onor pregătită de ani de zile de experţi americani şi NATO şi în care s-au investit sute de miliarde de dolari. SGAR a spus, citat de ATNNEWS, că "cei mai mulţi militari afgani refuză să-şi îndeplinească misiunile fără a avea sprijinul forţelor speciale, obligate să îndeplinească sarcini de război clasic, inclusiv deminare şi asigurarea securităţii la punctele de control". Flota aeriană afgană este din ce în ce mai puţin aptă de luptă căci, spre exemplu, luna trecută, din cele 60 de elicoptere Black Hawk UH-60 doar 36% sunt operaţionale în luna iunie, adică jumătate din nivelul din lunile aprilie şi mai. Avioanele afgane (foto) zburau în medie cu 25% în plus faţă de intervalele recomandate pentru mentenanţă. Un "aspect îngrijorător" îl constituie faptul că talibanii încearcă să asasineze cu prioritate piloţii din forţele aeriene afgane, fapt confirmat de Zabihullah Mujahid, purtătorul de cuvânt al atalibanilor care a declarat ieri că acest tip de campanie ofensivă are ca scop "identificarea şi eliminarea tuturor piloţilor afgani deoarece au executat bombardamente împotriva propriului lor popor".

Disperarea e mare şi, poate din această cauză, să fie la fel de mare şi nevoia de găsire de soluţii. Vor fi amestecaţi oare şi ruşii, de altfel puternic implicaţi în negocierile privind Afganistanul care s-au ţinut la Moscova şi la care, spre deosebire de cele de la Doha, unde americanii au avut interlocutori doar pe talibani, au venit şi oficiali din China, Pakistan şi Iran? Poate din această cauză, înainte să ajungă în China, delegaţia talibanilor a avut iniţial convorbiri la Moscova.

Până când vom vedea rezultatul acestei partide de GO iniţiate între talibani şi chinezi, cred că trebuie să rămânem la analiza făcută de Robert Gates, secretarul de Stat pentru apărare al SUA în perioada 2006-2011:

"Subzistă puţine îndoieli că Statele Unite au făcut greşeli strategice în Afganistan. Am subestimat profund provocarea reprezentată de schimbarea unei culturi străvechi şi de a clădi ceva într-o ţară extrem de descentralizată prin tradiţia sa istorică. Niciodată n-am fost în stare să ne imaginăm ce-ar trebui să facem în ceea ce priveşte acel safe heaven taliban din Pakistan. În ciuda negocierilor de acum, nu cred că talibanii vor fi de acord doar cu o victorie parţială, acceptând participarea la o coaliţie de guvernare. Doresc controlul total, menţin legături cu al Qaeda...".

Ce şansă de pace există? Ar trebui să existe. Dacă nu, Emiratul Islamic al Afganistanului ar putea să fie o construcţie care să reziste mult mai mult decât celălalt Califat, cel din Siria şi Irak. Oricum, ambele pe cale de resurecţie.

Cristian Unteanu