Fostă "Golden Girl" al Sistemului simte că i-a venit vremea ca să preia puterea în România

Acesta nu este un articol ireverențios la adresa Alinei Mungiu-Pippidi, deși am văzut că are parte și de asemenea articole; cu toate că avem diferențe mari de opinie, între mine și ea, referitor la (de)construcția lumii actuale, respectiv a României, nu îmi permit să o ridiculizez sau să o critic într-un mod excesiv.

Tot timpul am sperat de la nivelul ei că, la un moment dat, expertiza ei de tip intelectual ar putea să devină și folositoare. De ce am avut această speranță legată de Alina Mungiu-Pippidi? Pentru că (probabil că sunt și eu nostalgic) prima carte de analiză a României post-89 pe care am citit-o, prima carte bună pe acest subiect, a fost a ei, și se numea chiar așa: „Românii după 1989. Istoria unei neînțelegeri". Eu am citit-o prin 1995, eram foarte tânăr, de-abia terminasem facultatea, și mi-a câștigat respectul față de felul în care stăpânea termenii politico-sociologici, care nu erau la ordinea zilei în acele vremuri post-dictatoriale.

Nu-i fac CV-ul astăzi Alinei Mungiu, este unul consistent în analiza oricărui intelectual, dar trebuie să știți, prieteni goldiști, că Alina Mungiu-Pippidi a fost mereu în proximitatea jocului de putere după 1989, deci are o vechime de peste 30 de ani, e mai veche decât mine, care mă mândresc cu doar vreo 25 de ani din acest unghi al jocului în proximitatea puterii. În mod indubitabil, a avut o calitate, pe care și-a câștigat-o și datorită atuurilor sale, dar și datorită unor legături, pe care n-o să le dezvolt astăzi, respectiv a fost „fata de aur"/ „Golden girl", cum am zis eu, a Sistemului de după 1989 din România; și n-o spun în sens peiorativ, o spun în sensul în care mereu s-au așteptat soluții de la ea. A făcut, a încercat, i s-a dat posibilitatea, a reușit niște lucruri, în special eliminarea unor „dalmațieni" la alegerile din 2004 (au fost cred că vreo 80-90 de „dalmațieni" care au ieșit de pe listă în urma ofensivei Coaliției pentru un Parlament Curat). Revin, a încercat, n-a reușit; nu este vina ei, totuși, că cei mandatați sau sprijiniți au trădat sau n-au fost în stare să facă un joc politic corespunzător, de la Emil Constantinescu, la Traian Băsescu sau Klaus Iohannis - cam ei s-au aflat pe lista Alinei Mungiu-Pippidi.

Ați ghicit, din această scurtă descriere, că ea este, totuși, cea mai solidă interfață a Factorului Extern în România. Acest lucru s-a observat în jocul de putere înaintea campaniilor electorale, în timpul lor sau după acestea. Înaintea acestei următoare campanii electorale, Alina Mungiu-Pippidi a venit ieri cu propunerea ca România să devină republică parlamentară, fără președinte ales, că așa s-ar rezolva problema. A fost discutată pe toate canalele, semn că are favorabilitate din partea sistemului ocult de putere din România. E o propunere care poate să fie discutată, dar în niciun caz acum, pentru că, prima dată, lucru pe care îl scapă din vedere în mod intenționat Alina Mungiu, este obligativitatea revenirii la democrație; nu mai suntem astăzi în interiorul democrației. Altfel, această propunere pe care o face este un soi de tăiere a nodului gordian, dar nici ea nu este vreun Alexandru Macedon și nici n-avem vreunul la orizont, deci prima dată trebuie să ne facem bine pentru ca să putem să dezbatem în mod normal ce înseamnă o republică parlamentară.

Atitudinea Alinei Mungiu din ultimii ani și până astăzi este una de tip anacronic. Și dacă a simțit, nu a putut să acționeze în consecință. Ce anume să fi simțit? Faptul că este vremea suveranismului, din SUA, în interiorul UE, nu mai vorbim despre statele BRICS. Rămâne, însă, cel mai influent jucător de putere din spate în acest moment, mă refer la Alina Mungiu-Pippidi, și ăsta este motivul pentru care am declarat-o „Omul Zilei", pentru că până și mereu ambițioasa Laura Codruța Kovesi îi urmează indicațiile, care, la rândul ei, este o jucătoare de putere subterană. Nu mai vorbesc în acest context despre alde Nicușor Dan, care probabil că este balonul de încercare lansat de către Alina Mungiu-Pippidi pentru ca să vadă dacă poate să fie fezabilă o candidatură mult mai spectaculoasă, ca independent, la următoarele alegeri prezidențiale, respectiv a Laurei Codruța Kovesi.

De ce spun asta? Pentru că, în mod firesc, acest candidat Nicușor Dan nu are absolut nicio șansă, dar ca iepure sau ca balon de încercare este ceva potrivit. Dacă la startul competiției prezidențiale Alina Mungiu se prezintă cu Laura Codruța Kovesi, atunci, într-adevăr, devine jucătoare, însă tot este insuficient; valul suveranist este mare. Deci, Alina, dragă ești în fața unui mare examen, chiar dacă ești profesoară sau, de fapt, medic la origine, cu toții avem asemenea examene și la vârste mai înaintate; acest examen nu este simplu, deoarece, față de 1995, când ai scris cartea „Românii după 1989. Istoria unei neînțelegeri", acum suntem, de fapt, în fața unei isterii a neînțelegerii provenite din 1989.

Cozmin Gușă