Fotografia zilei Biden - Scholz: natură moartă la șemineu!

Joe Biden și Olaf Scholz s-au pozat în fața șemineului. Purtând măști pe figură, au vrut să prezinte o scenă de liniște, în plin cald nemțesc. Figurația n-a prins. Canalele de social media din Germania s-au încins. „Olaf, de ce n-ai spus nimic despre North Stream 2?" - este întrebarea de top, pe twitter-ul german.

Publicația americană, the New York Times, se temea - înaintea amerizării Cancelarului german la Washington - că vine la "sfârșitul jocului" din Ucraina. Neîncrederea de dinainte și pastila de după au făcut ca aceeași publicație să vadă în urma summit-ului secret "natură liniștită." „Am mai fraierit un prost," s-ar spune printre cuvinte.

Dacă e să ne întrebați pe noi, europenii, am recunoaște că vedem "natură moartă la șemineu." Pentru că despre moarte au discutat cei doi, nu despre prosperitatea națiunilor, nu? Moartea face astăzi rating. Crimele au ajuns subiect de agendă. Întâlnire la vârf, moment istoric, a doua capitulare a Germaniei în fața SUA? Sunt spot-uri din social-media.

Nemții sunt stupefiați. Nu le vine să creadă că sunt angajați, fără să știe, într-un conflict de durată. Cancelarul n-a avut curajul să-l întrebe nimic despre distrugerea gazoductului North Stream? Nici să dea o replică la invitația cinică: dacă nu puteți produce armament în Germania, "veniți în SUA ?!" - conform Bloomberg.

„Marele stăpân și-a chemat în Biroul Oval pudelul preferat" - ni se pare cea mai expresivă postare de pe twitter. Un alt purtător de șapcă a vorbit în engleză. Cum de l-a dresat așa pe Cancelarul american al Germaniei? I-o fi arătat CIA, Casa Albă, staff-ul, nu președintele american, lui Olaf Scholz poza din anul 1984, când protesta, tânăr fiind, contra NATO - ca putere agresoare?

Fotografia momentului nu e cea a stăpânului cu animalul preferat, lângă șemineu, ci aceia din arhivele STASI, în care un tânăr cu păr cârlionțat, dat pe spate, student la drept în Hamburg, a fost suprins când îl sorbea din priviri pe Egon Krenz, protejatul liderului est-german Erich Honecker, cel care avea să-l urmeze ca președinte. Luptătorul pentru pace de atunci, pe nume Olaf Scholz, un SPD-ist tânăr, visa la o lume fără război. La acea vreme, americanii voiau să aducă focoase nucleare americane în Germania. Oroarea războiului îi speria pe nemți. Pe atunci era pacifist, acum la maturitate, ajunge războinic. "Ceva nu pușcă," repetăm vorba bunicii.

Oare de ce "cățeluș mode"? Sau râmă-style? Ingeniu- smile? De ce n-au discutat remote, ca să fim în ton cu limbajul noului proletariat corporatist? STASI, conform publicației Politico, are cel puțin nouă înregistrări cu activistul vest german pentru pace, Olaf Scholz, călătorind în DDR pentru a se întâlnic cu liderii comuniști. Una este datată 1986, în biroul lui Egom Krenz, care i-a succedat lui Honecker, ca lider al Germaniei de Est, cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului.

Scholz era un aspirant neomarxist. Aici să se ascundă oare șantajul? Sau misiunea ascunsă? Greu mai găsești civili prin diapanorama politică a momentului. Germania de azi e nervoasă. Strânge cureaua. Stă în frig. Trece prin recesiune. Oamenii nu mai înțeleg nimic. În urmă cu un an, Cancelarul, șeful guvernului semafor, anunța că va produce un „Zeitenwende" („o cotitură," punct în istorie"). Și nimic. A promis 2 % din PIB pentru armată, iar acum cu greu depășește 1,4 %.

Așa se face că la un exercițiu militar recent, soldații s-au luptat cu mături, de râsul noului țar de la Moscova, că nu aveau suficiente puști (informație din presa germană de calitate). În memoria colectivă rămâne, de asemenea, imaginea primei întâlniri dintre Biden și Scholz, de acum un an, când președintele american spune că nu va mai exista niciun North Stream, iar Cancelarul era căzut în expectativă. Acum, zice că "lucrăm împreună."

Good boy, bad boy? Aiurea. Cei doi nu sunt decât marionetele unui sistem ascuns. Un fost general american spunea la sfârșitul săptămânii trecute că fără ajutorul luptătorilor, instruiți de CIA, Ucraina era demult pierdută. Chiar, am luat-o cu toții razna? Mai marii lumii se joacă de-a războiul. Tancurile germane Leopard 2 nu pleacă în teatrul de război, până ce nu vin surorile americane Abrams. Dar mai trebuie și mânuitori. E ca la nuntă: pe de trei.

Iluziile se întrețin cu promisiuni. Doar că puțină lume știe că aceste montaje de luptă nu au intrat încă pe liniile de fabricație, iar Bahmut-ul e gata să cadă în ghearele wagneriștilor. A socotit cineva în cât timp ajung mărețele tancuri în Donbas? Cine le va manevra? Cum vor fi ele protejate, fără escadrile aviatice? Sintagma "sfârșitul jocului," pusă pe frontispiciul ziarului de gardă al Deep-state-ului american, stârnește ilaritate. Păi nu e un război serios? E o joacă? În ce ne-ați băgat, fraților?

E tot mai limpede că ne situăm în capcana lui Tucidide, când o putere emergentă tulbură autoritatea unei mari puteri. Și cine să caute soluții de pace? Poate Macron sau Erdogan? China devine suspectă că livrează arme letale Rusiei. Dar cine a împins Beijing-ul în brațele lui Putin?

Să recapitulăm! La briefing-ul de vineri, Joe Biden l-a lăudat pe Cancelarul german Olaf Scholz, citind de pe o hârtie. În replica, liderul european a spus că țara sa va ajuta Kiev-ul „atât cât este nevoie." Care a fost concluzia întâlnirii secrete? Pentru că simpla privire a pozei cu un stăpân, mângâind pudelul său, lângă șemineu, nu e reprezentativă. În ce film ne-au băgat structurile oculte de putere ale lumii?

Marius Ghilezan