Generalii francezi avertizeaza clasa politică cu o lovitura militara de stat!

Scrisoarea militarilor a apărut în 21 aprilie în revista "Valeurs actuelles" și este adresată Președintelui Franței, Guvernului și Parlamentarilor francezi. Primele semnăturile aparțin unor generali de corp de armată în retragere și generali în retragere din toate armele.

S-a încercat minimalizarea evenimentului. Cine citește, însă, Scrisoarea, vede altceva. Un mesaj dramatic, în ton de război, în cheia discursurilor lui De Gaulle. Iată prima frază: "L`heure est grave, la France este en peril, plusieurs dangers mortels la menacent." (Momentul este grav, Franța este în pericol, multe pericole de moarte o amenință). Scrisoarea conține un apel "pour un retour de l`honneur de nos gouvernants", acuzația supremă, în limbaj militar, la adresa clasei politice, armata stând sub deviza "Honneur et Patrie".

Apelul denunță o adevărată "crimă" la adresa națiunii, Franța fiind în pericolul de a se dezintegra sub presiunea "islamului" și "hoardelor" care au rupt teritorii pe care le-au supus "dogmelor contrare constituției noastre". De asemenea, se vorbește despre ură între comunități, violență, dar și că puterea politică folosește forțele de ordine în mod ilegitim împotriva manifestanților (jachetele galbene). Se vorbește despre "laxismul" clasei politice și slăbiciunile în a aplica legile existente. Se vorbește despre curaj, fiind citat cardinalul Mercier, primatul Belgiei: "Când prudența este peste tot, curajul nu mai este nicăieri."

La final, Apelul se transformă într-un ultimatum. Dacă clasa politică nu va face nimic, se avertizează că va fi o "explozie" și o "intervenție a camarazilor noștri activi, într-o misiune periculoasă de protejare a valorilor noastre civilizaționale și de salvgardare a compatrioților noștri pe teritoriul național" și "nu mai e timp de tergiversat, dacă nu, mâine războiul civil va pune capăt acestui haos în creștere, și morții, pentru care veți purta responsabilitatea, se vor număra cu miile."
Răspunsul ministrului apărării a fost unul de furie și negare, semnatarii fiind acuzați că nu reprezintă armata. Un răspuns de înțeles, dar care nu rezolvă nimic.

Dacă aceasta este atmosfera în rândurile armatei franceze, se pune în discuție însăși existența democrației, chiar acolo, în țara unde a apărut. Dacă acestea sunt realitățile din societatea franceză, se va vedea: clasa politică va reacționa sau dezastrul va acoperi Franța și Europa odată cu ea. Scrisoare este fără precedent în spațiul democrațiilor vestice.

Aurelian Pavelescu