Globalism-progresismul la tot mai mare ananghie: Cînd Godzilla rage naționalist!

Curentul naționalist-suveranist se extinde tot mai mult în lume, în timp ce globalism-progresismul - neo-marxism deghizat, zic unii - care a născut în ultimele două decenii excese gen woke, Black Lives Matter, politically correct, cancel culture șamd pierde teren vertiginos.

În tot mai multe țări din Europa vin la putere partide naționaliste, alegerile pentru PE stau sub spectrul unei răsturnări a ierarhiei politice din acest punct de vedere, Trump și republicanii au șanse serioase la victorie în noiembrie, iar în horă intră și Asia, după cum vom releva mai jos.

Un fenomen spectaculos se petrece în Japonia. În cursul anului trecut, japonezii au lansat un film, "Godzilla minus one", la cca.70 de ani de la nașterea monstrului, într-un film japonez din 1954. Care a născut foarte multe replici, inclusiv la Hollywood, devenind cea mai longevivă franciză de film din istorie. Doar că Godzilla americană diferă de cea japoneză.

Inițial, filmul din 1954 dorea să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului reprezentat de experiențele nucleare în regiunea Pacificului, tot mai numeroase după război.

Godzilla japoneză din 2023, cu acțiunea plasată în primii ani de după al doilea război mondial, este însăși America. Născută din radiațiile nucleare produse de experiențele americane, șopîrla imensă trage pe gură în japonezi cu un soi de rază laser care produce ciuperci nucleare, ca să nu fie vreun dubiu legat de paralela cu Hiroșima și Nagasaki.

Japonezii află - și repetă obsesiv pe parcursul filmului - că americanii nu vor să-i ajute să lupte cu monstrul, pentru că s-ar afla într-un echilibru fragil în Pacific cu URSS. Guvernul de la Tokyo, controlat autoritar de americani, nu vrea nici el să se implice. Armata japoneză aproape nu mai există, principalele nave de război fiind dezafectate. Așa că japonezilor din zonele atacate de monstru nu le rămîne decît conceptul prin noi înșine, adică să se apere cu improvizații.

În luptă sunt aruncați veterani de război, cu arme ruginite, și savanți cu soluții tehnice artizanale. Apelul la patriotism răzbate pe tot parcursul filmului, la fel ca ura contra americanilor. Japonia, puternic colonizată după războiul pierdut, își reclamă independența și suveranitatea. Naționalismul răzbate prin toți porii. Și, foarte important, eroii filmului resping politica de kamikaze, conceptul de lipsă de valoare a vieții umane de dragul intereselor statului. Ei nu mai vor să lupte murind, vor să lupte trăind. În special, nu mai vor sentimentul de vinovăție pentru înfrîngere, de traumă, de frică permanentă. Vor speranță pentru viitor.

Filmul a luat Oscarul pentru efecte speciale, e aclamat de critici din toată lumea, e considerat cel mai bun film japonez al anului, a avut încasări uriașe, de cca. 8 ori bugetul. Oarecum neobișnuit, în pofida succesului imens, filmul nu a fost difuzat pe nicio platformă de streaming din lume, abia în această lună fiind băgat pe Prime Video, dar numai în Japonia. Chiar și pe disc a fost editat la aproape jumătate de an de la premieră. Americanii nu l-au ținut prea mult în cinematografe, motivînd că au propria Godzillă care urmează să fie lansată curînd.

E greu de ignorat teza că Godzilla japoneză vine în întîmpinarea unor sentimente naționaliste care încep să renască într-o țară dintotdeauna naționalistă și orgolioasă, dar care a trebuit să plece capul după război. În 1946, generalului Douglas MacArthur le-a livrat o nou constituție care să servească drept ghid pentru poporul japonez. Între altele, prin art.9 din noua Constituție "poporul japonez renunța pentru totdeauna la război ca drept suveran al națiunii și la amenințarea sau folosirea forței ca mijloc de soluționare a disputelor internaționale. Pentru a îndeplini scopul paragrafului precedent, Forțele terestre, maritime și aeriene, precum și un alt potențial de război, nu vor fi niciodată menținute".

Cu țara lăsată fără arme, cum spuneam, eroii din Godzilla își improvizează o armată din te miri ce și cu ea își înving fiorosul inamic.

În ultimul sfert de secol, în Japonia a început să crească vizibil sentimentul naționalist, chiar xenofob, în special împotriva chinezilor și a coreenilor. Concurența economică a contribuit major la asta.

Prim-miniștrii Junichiro Koizumi și Shinzo Abe au vizitat controversatul altar Yasukuni, care celebrează amintirea soldaților japonezi morți în războaiele din ultimii 150 de ani, iar vizitele au produs agitație internațională maximă. Asta, pentru că altarul era vehement criticat în afara țării, el onorînd și criminali de război, iar ultimii doi împărați ai țării nu l-au vizitat niciodată din acest motiv. Dar liderii politici japonezi au început să adopte tot mai mult poziții naționalist-conservatoare și să vorbească despre reînarmarea Japoniei, în ultimii ani. "Godzilla minus one" - un film cu bătaie lungă, am spune, venit într-un moment cînd lumea dă semne de schimbare.

Nu foarte departe de niponi, o altă țară revine la naționalism. În India au loc în această perioadă alegeri parlamentare, la care votează un miliard de oameni într-un milion (!!) de secții de vot. La ei, alegerile durează o lună și jumătate, au început pe 19 aprilie și se termină în iunie. Au și niște reguli complicate, cabinele de vot trebuie să fie la minim doi kilometri de orice localitate etc.

Partea spectaculoasă e că principala temă de campanie și, totodată, principala temere în occident, e naționalismul. Premierul Narendra Modi, care are deja două mandate, a dus tot mai mult țara, inițial seculară, în direcția naționalismului hinduist și, implicit, împotriva celor peste 200 de milioane de musulmani din India. Partidul său, Bharatiya Janata (BJP), e un fel de PRM care "trage" împotriva "ungurilor" musulmani, 14% din populație.

I-a ras pe musulmani din funcțiile în stat, i-a înlocuit cu naționaliști hinduși, le face tot felul de șicane și pedalează puternic pe credință, ritualuri etc. Modi însuși candidează într-o circumscripție electorală aflată în cel mai sfînt loc din India, Varanasi. Poliția indiană are ordin să nu permită musulmanilor să se roage în plină strada, are ordin efectiv să-i pocnească.

Pe de o parte, Modi a ridicat puternic India în ultimul deceniu, a făcut-o țara cu cea mai mare creștere economică, pe de alta a dat de pămînt cu globalism-progresismul. Presa mare a lumii comentează pe larg subiectul și se întreabă toți ce se va întîmpla dacă - previzibil - ia Modi și al treilea mandat.

Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă politica axată pe valori tradiționale, să spunem că o mare actriță, candidată a BJP în alegeri, a trebuit recent să dezmintă public acuzația adusă de adversarii politici că a mîncat carne de vită, animal sacru în India.

Guvernanții speră - și au șanse maxime - să cîștige iar alegerile, ca urmare a naționalismului manifestat prin mîndria de a fi hindus, a creșterii economice, a popularității lui Modi. În schimb, opoziția îl acuză pe Modi că a instituit un regim dictatorial și discriminarea religioasă. Una peste alta, iată că și cea mai mare țară a lumii scoate puternic în față valorile tradiționale și naționalismul. Cine urmează la rînd?

Bogdan Tiberiu Iacob