Iluzia păcii!

O iluzie soldată cu o dezamăgire e ceva mai rău decât absența iluziei. Valabil și în dragoste, valabil și în război. De două-trei zile, de când retragerea rușilor din Herson a devenit o certitudine, strategi militari, dar și oameni politici importanți, ca să nu mai vorbim despre analiști, ne creează speranța că, foarte curând, se va instaura pacea. Dar dacă nu este deloc așa? Și punând această întrebare, nu mă gândesc neapărat la o capcană de natură militară. Ci la o capcană de natură psihologică. Referitoare la un Minsk 3.

Minsk 2, care ar fi trebuit să transforme armistițiul cu care s-a încheiat raptul Crimeei, a eșuat. Marile puteri ale lumii, care trebuiau să piloteze și apoi să garanteze un tratat de pace, s-au bâlbâit. Situația a rămas în șpagat, până când Putin a decis, după opinia mea și nu numai a mea, în mod total iresponsabil, să invadeze Ucraina. Acum s-a ajuns din nou într-o poziție de șpagat, atât pe terenul militar, cât și pe teren politic. În acest context, rușii s-au retras dincolo de linia naturală de apărare a Nistrului, prilejuind o exagerat de mare bucurie susținătorilor lui Volodimir Zelensky.

Jake Sullivan, consilierul de securitate națională al președintelui Joe Biden, s-ar fi întâlnit în secret cu reprezentanții Kremlinului, poate chiar cu Vladimir Putin. Așa umblă zvonul. Pe care încă nu l-a confirmat nimeni. Dar cert este că a avut o întâlnire cu Volodimir Zelensky. Din nou umblă zvonul că i-ar fi cerut acestuia să accepte tratativele în vederea încheierii unui armistițiu cu Vladimir Putin, înainte de a fi fost îndeplinită condiția pusă de el și parafată printr-un decret-lege, că Ucraina nu va încheia nicio înțelegere cu Moscova, până nu va fi eliberat ultimul metru pătrat de pământ.

Coincidență sau nu, dar generalul american Ben Hodges, care a condus comandamentul militar al Statelor Unite din Europa, face o afirmație ce pare relativ hazardată. Și anume că, odată cu eliberarea Hersonului de către Ucraina, raza de acțiune a rachetelor HIMARS, care ar putea fi amplasate în Herson, permite distrugerea armatei Federației Ruse din Peninsula Crimeea și eliberarea, atenție, până la sfârșitul anului, a acestui teritoriu.

Ne aflăm sau nu în prezența unei iluzii, care, dacă va fi pulverizată, va face mai mult rău decât bine? Guvernele lumii, sătule până peste cap de acest război, de tensiunile uriașe generate de el, de costurile fabuloase, supuse unei presiuni din ce în ce mai mari din partea propriilor cetățeni și a partidelor de opoziție, se agață ca înecatele de acest pai. Și se iluzionează la rândul lor. Încercând să inducă euforia și în rândul populației.

Această săptămână debutează la Kremlin cu un Consiliu de Securitate convocat de Vladimir Putin. Cumva, terenul a fost pregătit de ideologul tradițional al Kremlinului, Alexandr Dughin, care deplânge pierderea Hersonului, unde încă tronează nedărâmată statuia lui Potemkin, dar, după ce a executat o adevărată lambadă ideologică în ultimele luni, le cere rușilor să se solidarizeze cu noul țar și arată acuzator cu degetul, fără să-i nominalizeze, spre colaboratorii apropiați ai acestuia. Ceea ce mă face să cred că vor cădea capete. Iar Vladimir Putin, înainte de a-și lua din nou avânt, pentru că asta cred eu că va face, își va disciplina și alinia generalii mai mult decât a făcut-o până acum.

Un război cum este cel din Ucraina nu se poate încheia atât de ușor. El nu încetează pur și simplu. Este adevărat că ambele părți cam bat pasul pe loc. Peste 20% din teritoriul Ucrainei continuă să se afle sub ocupație rusească. Hersonul este foarte important. Pentru că este un punct cu adevărat strategic. Dar nu reprezintă totuși o victorie ucraineană de asemenea dimensiuni, încât să fie de natură să îndoaie coloana vertebrală a Federației Ruse.

Această situație de incertitudine, la debutul iernii, ar putea în principiu determina cele două părți să încheie un armistițiu și, tot teoretic, este posibil ca, în perioada de armistițiu, să fie declanșate și negocierile pentru un tratat de pace. Am însă convingerea că asta este doar o iluzie. Un război poate fi declanșat relativ ușor. O pace este însă o treabă mai grea. Mai ales în condițiile în care armele nu au încetat să vorbească.

Sorin Rosca Stanescu