Insecuritatea energetică a României

În urmă cu câțiva ani, aveam atât de multă energie - mă refer acum la energie electrică - încât am fost la un pas să încheiem un acord cu Turcia, prin care să livrăm acestui stat curent în următorii 20 de ani. Acum avem deficit. Tot în deficit suntem și cu gazele naturale. Chiar dacă suntem din această perspectivă cel mai independent stat din UE. Independența energetică poate fi câștigată. Și, în ciuda semnalelor de alarmă care ne vin de la Guvern, dispunem în acest sens de fondurile necesare. Care este disponibilul statului român?

În perioada 2014-2020, ne-am dovedit incapabili să utilizăm fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Totalul sumei necheltuite se ridică la 12 miliarde de euro. Dar avem o șansă, despre care Executivul nu suflă un cuvânt. Sau poate nici măcar nu a luat-o în calcul. Avem o extensie de trei ani pentru aceste fonduri, conform normelor UE. Prin urmare, avem posibilitatea ca, în paralel sau mai bine zis suplimentar cu proiectele aflate în prezent în derulare pentru următorul ciclu, să recuperăm, prin noi proiecte, și suma aparent pierdută de 12 miliarde de euro. Și iată cum.

Dintre cele 12 miliarde de euro necheltuiți până în prezent, după ce eliminăm proiectele care încă sunt în derulare, ne rămân 7 miliarde de euro, pe care Guvernul îi poate utiliza dacă este un bun gospodar. Repet: cele 7 miliarde de euro se adaugă proiectelor teoretic adjudecate prin PNRR. Și ce s-ar întâmpla dacă am utiliza cele 7 miliarde cu prioritate în domeniul securității energetice? Cum am putea distribui acești bani suplimentari? Un miliard ar putea să meargă pentru finalizarea lucrărilor la terminalul de gaze lichefiate. Proiectul abandonat în mod iresponsabil sau chiar criminal de către Guvernul Cioloș, în condițiile în care Statele Unite se oferiseră să suporte integral toate cheltuielile. Dacă am avea terminalul de gaze finalizat, prin portul Constanța ar putea fi descărcate cele mai mari cantități de gaze destinate să ajungă prin magistralele existente în întreaga Uniune Europenă și să ne aducă astfel nu numai beneficii uriașe, ci și exact ceea ce ne lipsește din cantitatea de gaze naturale. 1,2 miliarde ar putea plăti Romgazul, ca să răscumpere contravaloarea procentelor pretinse de americani din proiectul de exploatare a gazelor din subsolul Mării Negre. Iar toată diferența de bani, plus 1,2 miliarde datorate statului român de OMV, care încă nu au fost plătiți, ar putea fi direcționată tot către dezvoltarea energetică, dar, atenție, și pentru un regim de pensii civilizat. Aici fac precizarea, ca să știe toată lumea, că în realitate Exxonul nu a cheltuit pentru explorare decât 200 de milioane de dolari, așa că și Exxonul s-ar putea alege cu un profit uriaș, de șase ori mai mare decât banii utilizați. În principiu, în trei ani am putea să scoatem gaze prin forțe proprii din pungile existente în subsolul Mării Negre. Dar de ce abia în trei ani? Pentru a lămuri lucrurile, este necesar să deschid o paranteză.

Statul român este în deficit cu mai multe proiecte cu implicații energetice. Practic, întreaga platformă continentală a Mării Negre, cea în subsolul căreia există uriașele zăcăminte de gaze naturale, este o zonă de interes arheologic și, ca atare, se află sub umbrela UNESCO. Pentru lucrări de exploatare economică, inclusiv în materie de pescuit, este necesară finalizarea descărcării arheologce. Numai că, pentru a ajunge la finalizare, trebuie să începi asemenea operații. Ori statul român a dormit până în prezent. În al doilea rând, conform unei directive europene, toate statele riverane au obligația implementării unei strategii de amenajare a spațiului maritim. O asemenea strategie, elaborată de Guvern cu ajutorul oamenilor de știință, se votează în Parlament. Ne-am asumat obligația de a finaliza această strategie până în primăvara anului trecut. Dar din nou am dormit pe noi. Guvernul României este repetent și la acest capitol. Fără a avea această strategie și fără descărcarea arheologică, niciun fel de inginerie politică sau financiară nu ne poate scoate din impasul energetic. Indiferent cât de sforăitoare sunt declarațiile pe care le face de la Cotroceni președintele Klaus Iohannis.

Și ca să vedem cât de acută este această problemă legată de exploatarea în beneficiul staului român, în primul rând, și în beneficiul Europei, în al doilea rând, a gazelor din Marea Neagră, mai este necesar să fac o precizare. Turcia președintelui Erdogan, indiferent cât este ea de marginalizată și chiar ignorată legat de perspectiva de aderare la Uniunea Europeană, nu stă cu mâinile în sân. Și a trecut cu toate forțele, după ce a făcut propriile descărcări arheologice, după ce a elaborat planurile de exploatare economică a părții care-i revine din Marea Neagră, la explorarea și apoi la exploatarea pungilor de petrol de platforma continentală. În prezent, în timp ce România doarme pe ea, primele platforme ale Turciei au forat, forează în continuare și au început să extragă gaze naturale din Marea Neagră. Și evident petrol. Iar acum să nu-și închipuie cineva că faimoasele pungi de care noi vorbim, cele arondate statelor riverane, sunt ca niște seifuri ermetic închise, care așteaptă doar ca, rând pe rând, să fie deschise utilizând câte un cifru. Aceste pungi funcționează, din nefericire pentru România, pe principiu vaselor comunicante. În consecință, dacă turcii sunt mult mai rapizi, vor extrage inevitabil, fără să încalce vreo normă internațională, cu ajutorul propriiilor platforme și din propriul sol teritorial și uriașele cantități de gaze naturale din pungile din apele noastre teritoriale. Iar peste ani, din nou vom vorbi despre o crimă cu premeditare. Și despre noi acte majore de trădare națională.

Sorin Rosca Stanescu