Israel, război minor sau război major?

Analiștii din lumea întreagă, inclusiv cei din Israel, fac eforturi disperate de a răspunde la această întrebare. S-a dezlănțuit din nou iadul. Va putea fi localizat sau va fi generalizat? Vor exista consecințe semnificative asupra sistemului global de alianțe? Ce efecte are acest război asupra prețului petrolului? În ce direcție se mișcă politica internă a Israelului?

Înainte de orice însă, persoanele mai bine informate decât mine vor trebui să răspundă la un alt tip de provocare. În cercurile înalte, rarefiate de la vârful serviciilor secrete și ale armatei din Israel s-a știut sau nu s-a știut că se va dezlănțui acest atac Hamas? Și dacă cumva s-a știut, de ce nu a fost prevenit? Este la mijloc o acțiune deliberată sau, pentru prima dată în istoria statului Israel, asistăm la un eveniment incredibil? Să fi fost înșelate sau oarbe puternicele servicii secrete? Cele despre care știm cu certitudine că au oameni infiltrați în Hamas? Dacă însă tăcerea și lipsa de reacție au fost deliberate, ce s-a urmărit? Destabilizarea regimului Netanyahu sau a avut loc o mutare de sacrificiu pentru ocuparea în totalitate a Fâșiei Gaza, enclavă palestiniană? Ei bine, în scurt timp vom avea răspunsul la această ultimă întrebare. Dacă vor cădea capetele șefilor serviciilor secrete și chiar al ministrului Apărării, Yoav Gallant, atunci va trebui să admitem scenariul încă de neconceput al luării prin surprindere a întregului sistem de securitate al Israelului sau ne vom afla în scenariul și mai greu de conceput al unei trădări la nivel înalt pentru compromiterea regimului Netanyahu.

Vom avea toate răspunsurile mai devreme sau mai târziu, în funcție de desfășurarea evenimentelor. Ce știm însă pentru moment cu certitudine? Că administrația Joe Biden nu simpatizează deloc cu Benjamin Netanyahu. Au existat numeroase informații conform cărora uriașul val de proteste contra lui Netanyahu a fost generat sau cel puțin încurajat de la Washington. Odată cu declararea stării de război, protestele încetează. Dacă ele au fost utilizate ca un instrument al administrației Biden, ei bine o vreme cel puțin acest instrument nu va mai funcționa. În plus, una dintre mișcările imediate de strategie politică inițiată de Netanyahu a fost includerea în guvern a partidelor din opoziție. În acest moment, puterea de la Ierusalim s-a consolidat prin crearea unui guvern de largă uniune națională. Dacă cumva a existat o mână a Washingtonului precipitată pentru destabilizarea Guvernului Netanyahu, ei bine, acea mână a paralizat. Dar ce ar putea să urmeze?

În primul și în primul rând, ceea ce au anunțat deja toți oficialii israelieni, în frunte cu ministru Apărării. O ofensivă viguroasă, generalizată și desfășurată în Gaza. Este posibil ca peste un anumit număr de zile, nu prea multe, Gaza să înceteze de a mai fi o enclavă palestiniană, devenind pur și simplu un teritoriu anexat, cu populație cu tot, statului Israel. Ceea ce va schimba desigur nu numai configurația locală, ci o întreagă arhitectură geopolitică.

Dar Israelul nu este supus doar unui asalt sângeros, extrem de bine pregătit pe uscat, pe mare și în spațiul aerian, de către strategii Hamas. Simultan, Israelul a fost supus și unor atacuri cu rachete din Liban. După cum se știe Hezbollah are în mână decizia politică la Beirut. Prin urmare, și Libanul poate fi și de fapt este atras într-un război. Pentru că, inevitabil, forțele israeliene au fost silite să riposteze. Și vor riposta în continuare cu toată vigoarea. Mai departe se găsește însă Iranul, care s-a grăbit să felicite Hamasul pentru acțiunea inițiată, dar care totuși anunță cu prudență de la Națiunile Unite că nu este implicat în acest atac. Este greu de presupus că așa stau lucrurile, în condițiile în care Teheranul s-a pronunțat în permanență pentru ștergerea de pe hartă a statului Israel. Ceea ce de altfel este scris și în Constituția Iranului. Deci indiferent de declarațiile de la Teheran sau din altă parte ale liderilor acestui stat, în măsura în care războiul din Gaza va mai dura, va trebui să luăm în calcul și o participare directă sau indirectă a Iranului.

În plan diplomatic, dar și în ceea ce privește strategia energetică și de apărare, statul Israel a dat o mare lovitură prin consensul la care a reușit să ajungă cu saudiții. Un consens care fără doar și poate deranjează la maximum Teheranul. Vor fi sau nu afectate de conflictul armat din zonă înțelegerile care tocmai au fost perfectate? Probabil că nu. Dar încă nu știm. Ceea ce însă știm e că prețul petrolului a crescut instantaneu pe bursă, așa cum de altfel era și normal. Această creștere a prețului are consecințe la nivel global. Mai ales dacă se menține trendul. Și dacă tot ne-am referit la situația geopolitică, nu putem exclude din ecuație sub nicio formă regimul Putin. Într-un fel sau altul, Putin va încerca să încurajeze și chiar să susțină logistic în această luptă pe viață și pe moarte Hamasul și Hezbollahul. În timp ce China, ca de obicei, va rămâne mai rezervată.

În fine, ceea ce se întâmplă în aceste zile în Israel influențează major și evoluția războiului din Ucraina. Dacă Statele Unite vor fi silite să aleagă în ce direcție își vor dirija în viitor fondurile externe, atunci este de presupus că Ucraina va fi sacrificată în favoarea Israelului. Pentru că, așa cum s-a văzut zilele trecute, nici banii Washingtonului nu sunt fără număr. Iar Israelul este cel mai important partener strategic al Statelor Unite din Orient.

Sorin Rosca Stanescu