La Paris, Dumbala Dumba, mai cunoscută decât Rapsodia I

Intram pe Paris Arena Sud. Și, ca peste tot, la bazele olimpice, se făcea controlul bagajelor la scanner și trecerea prin poartă, ca la aeroport.

Unul dintre tinerii în uniformă de Security, îmi vede ecusonul și mă întreabă: "Roumain?" Oui - îi răspund - je suis roumain. La care el începe să cânte, rânjind: Haaai, dumba dumba dumbale... dumba dumba dumba leee (a doua oară repetând în loc de "Magdaleno-ntoarce-te, căci, firește, nu mai știa cuvintele). Oui, mais ce n'est pas du roumain, îi zic. Nu? - mă-ntreabă mirat. E romanes, îi zic, la care el face o mutră de zeflemea, gen "tot un drac". Mă enervez și încep și eu să-i cânt "kumbale, kumbale, kumbaleee! a-i-ie, a-i-ie, a-i-ieee!" și-l întreb: est-ce français? Non, il est africain, zice. Bun, deci ai înțeles - îi spun. Dar de asta ai auzit, îl întreb, și încep să-i fredonez cu la-la-la: do-do-mi-mi-sol-sol-faaa, re-mi-faaa, mi-fa-sol-miiiii... Evident că nu știa, Rapsodia I a lui Enescu nefiind obiect de studiu la orele de muzică în Hexagon. Și nici prin metrourile pariziene nu se aude la boxele trubadurilor noștri, care au făcut din Dumbala Dumba un șlagăr parizian. E adevărat, există și varianta "cultă", cu care Taraf de Haïdouks a străbătut lumea, de la Atlantic la Pacific, și pe-o parte, și pe cealaltă, dar ce-mi cântase mie agentul de Security era o variantă de colț de stradă.

Știu, n-a fost political correctness să-i bat eu apropo de africani, nefiind rasist nici cât negru sub unghie, dar prea mi se aprinseseră urechile de nervi când am auzit că dumbala-dumba egal România, iar francezii să-i considere de-ai lor pe "Eujen Ionesco" sau pe "Constantăn Brancu-si"! A trebuit să ia Popovici aur olimpic pentru ca parizienii, și numai ei, spre bucuria noastră, să facă o asociere mai potrivită: România? Popovici! Mulțumesc, David!

Inocentiu Voinea