Liber la Taiwan!

Noua strategie de apărare a SUA nu menționează Taiwanul, descrie importanța Europei ca fiind în scădere și consideră Rusia o amenințare gestionabilă pentru țările estice din NATO.

Pentagonul a publicat vineri seară o strategie (National Defence Strategy - NDS) mult așteptată care prioritizează teritoriul național al SUA și emisfera vestică, marcând o schimbare radicală față de administrațiile anterioare.

Documentul nu menționează deloc Taiwanul, considerat cel mai probabil punct de declanșare a unui conflict între SUA și China. Noul plan de apărare descrie abordarea față de China ca fiind una de „forță, nu confruntare", cu accent pe descurajare, alianțe și menținerea avantajului militar, fără a indica o strategie explicit confruntațională.

Planul Pentagonului, spre deosebire de Strategia Națională de Securitate publicată luna trecută, nu se concentrează puternic pe Europa și nu descrie continentul ca aflându-se într-un „declin civilizațional". Totuși, subliniază ceea ce administrația percepe ca fiind importanța în scădere a Europei.

„Deși Europa rămâne importantă, ea deține o pondere mai mică și în scădere din puterea economică globală", se arată în strategie. „Deși suntem și vom rămâne angajați în Europa, trebuie și vom prioritiza apărarea teritoriului național al SUA și descurajarea Chinei."

Strategia cere acordarea de atenție „intereselor practice" ale publicului american și abandonarea „strategiilor grandioase".
Prima administrație Trump a plasat China în centrul strategiei de apărare din 2018, ca cea mai mare amenințare la adresa securității SUA, poziție reiterată ulterior în strategia din 2022 a administrației Biden.

În schimb, strategia din 2026 evidențiază menținerea accentului SUA pe diplomația cu China, în paralel cu „construirea unei apărări solide de tip denial" în Pacific pentru a descuraja un potențial conflict. Documentul nu precizează ce active militare ar putea fi dislocate în regiune.

Documentul apare la o lună după publicarea Strategiei Naționale de Securitate, care a prioritizat emisfera vestică, despre care NDS afirmă că ar contribui la combaterea narco-terorismului, precum și la asigurarea accesului la Groenlanda, Golful Mexic și Canalul Panama. NDS susține că, dacă China ar domina regiunea Indo-Pacific, ar putea „bloca efectiv accesul americanilor la centrul de greutate al economiei mondiale". Strategia îndeamnă, de asemenea, aliații să își intensifice contribuțiile la apărarea colectivă în regiune.

Documentul arată că SUA vor „construi o apărare solidă de tip denial de-a lungul primului lanț de insule", zonă care se întinde din Japonia, trece pe lângă Taiwan și Filipine și ajunge până la Borneo și Peninsula Malaya.

Strategia afirmă că Trump urmărește „o pace stabilă, comerț echitabil și relații respectuoase cu China", dar dintr-o „poziție de forță". Pentagonul va extinde, totodată, canalele de comunicare cu armata chineză pentru a sprijini „stabilitatea strategică" cu Beijingul.

NDS precizează că SUA nu urmăresc să domine, să sufoce sau să umilească China. „Obiectivul nostru este simplu: să împiedicăm pe oricine, inclusiv China, să ne poată domina pe noi sau pe aliații noștri." Washingtonul își propune să creeze condițiile militare pentru „un echilibru de putere în Indo-Pacific care să permită o pace stabilă".

Documentul susține că SUA nu vor mai fi distrase de „intervenționism, războaie fără sfârșit, schimbări de regim și construcție de națiuni".

Strategia afirmă că Rusia va rămâne „o amenințare persistentă, dar gestionabilă pentru membrii estici ai NATO, pe termen previzibil".

În privința Orientului Mijlociu, documentul arată că Iranul rămâne cea mai mare amenințare, fiind „hotărât să își reconstituie forțele militare convenționale" și putând încerca din nou să dezvolte arme nucleare. Numind Israelul un „aliat-model", Pentagonul afirmă că aliații și partenerii SUA din regiune ar trebui să poarte cea mai mare parte a poverii în combaterea Iranului, dar că Washingtonul poate lua „acțiuni concentrate și decisive" dacă este necesar.

Potrivit strategiei, Pentagonul va crea „opțiuni credibile" pentru a garanta accesul militar și comercial la Groenlanda, Golful Mexic și Canalul Panama, susținând că influența adversarilor a crescut în aceste zone.

Strategia notează că SUA vor colabora „cu bună-credință" cu Canada și cu țările din America Latină, dar avertizează că Pentagonul este „pregătit să ia acțiuni concentrate și decisive" unilateral dacă aceste state nu „își vor face partea lor pentru a apăra interesele noastre comune" în emisfera vestică.

Orlando Nicoară