Marea incandescentă a celor Trei Mări

Aceasta este în acest moment Marea Neagră. O mare incandescentă. Gata să explodeze. În care, chiar în timpul desfășurării lucrărilor summitului Inițiativei celor Trei Mări, aviația Federației Ruse, completată de marina ei militară, atacă în forță întreg perimetrul Insulei Șerpilor.

Blocând practic ultimul culoar de care dispunea Ucraina pentru evacuarea navelor încărcate cu grâu și blocate în propriile porturi. În acest an, recolta Ucrainei este de 80,5 milioane de tone. Pe calea ferată, transportul acestora ar costa mult prea mult. Pe cale aeriană, nu se poate în niciun fel. Iar în ecuație nu au mai rămas decât Dunărea și faimoasele autostrăzi românești. Iar la limită Croația. Marea Neagră stă să explodeze.

Și cum precizam mai sus, asta se întâmplă chiar în timpul lucrărilor uneia dintre cele mai stranii și în același timp spectaculoase reuniuni internaționale. Summitul Inițiativei celor Trei Mări, desfășurat la București. La care, în premieră absolută, au participat mult mai multe state decât cele implicate direct în ecuația celor trei mări. Din două puncte de vedere, acest summit supralărgit și supraponderal are o semnificație deosebită.

Pentru a înțelege afirmația de mai sus, utilizăm drept premisă cele două motive invocate de Federația Rusă, la capătul tratativelor eșuate, desfășurate cu Turcia și care ar fi avut drept scop deblocarea transporturilor de cereale pe Marea Neagră. Deși inițial Federația Rusă a ridicat din umeri și a spus că nu-i pasă, s-a dovedit că ea este profund afectată de eliminarea Moscovei din mecanismul SWIFT. A fost una dintre cele mai dure sancțiuni aplicate acestui stat, taxat drept agresor.

Eliminarea din sistemul SWIFT înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât blocarea în mare măsură a sistemului de plăți. Federația Rusă nu-și mai poate primi banii în schimbul mărfurilor decât pe căi extrem de întortocheate și suferind pierderi semnificative. A doua lovitură este mecanismul de sancționare a Federației Ruse în ceea ce privește propriul export de cereale. Federația Rusă este cel mai mare producător din lume de grâu. În paranteză fie spus, urmează Ucraina, iar la nivelul Uniunii Europene, România. Aplicarea mecanismului de sancționare a avut drept consecință faptul că și Federația Rusă este împiedicată să exporte o bună parte dintre cantitățile de cereale pe care le realizează.

Acesta este adevăratul motiv - și nu vreo mare generozitate - care determinat Moscova să ia decizia de a dona în acest an importante cantități de cereale statelor africane. Pentru a opri războiul cerealelor din Marea Neagră, Moscova a pus două condiții, pe care uriașa coaliție a statelor care susțin Ucraina nu le acceptă. De aceea, războiul la gurile Dunării și în Marea Neagră continuă cu și mai multă înverșunare. Și tot în scopul de a preciza contextul ciudatului summit de la București, să mai amintim că, în disperare de cauză, Ucraina apelează la Croația pentru a deschide un nou culoar pentru exportul de cereale prin Marea Adriatică.

Situația este explozivă, pentru că nici în acest fel, nici pe căile rutiere sufocate ale României, nici pe căile ferate ale României și nici pe Dunăre, cu toate eforturile făcute, Ucraina nu-și poate descărca cerealele într-o măsură suficientă. Lăsând la o parte faptul că acest stat încalcă în mod repetat angajamentele asumate, în timp ce reprezentanții săi se isterizează, anunțând nici mai mult nici mai puțin decât că se pregătesc de sancțiuni împotriva statelor UE, cele cinci, între care și România, care nu mai acceptă după data de 15 septembrie tranzitul fără taxe vamale al cerealelor ucrainene.

Summitul Inițiativei celor Trei Mări a fost programat la București în acest context extrem de complicat. S-a mai adăugat încă un fenomen apreciat drept periculos de către Statele Unite, care este inițatorul acestui format. Statele membre, să le spunem așa, sunt în mare parte state din Europa centrală și de est care, inevitabil, profită de oportunitatea existenței acestei inițiative pentru a-și promova interesele vitale în raport cu statele puternice din Uniunea Europeană și din afara Uniunii Europene. Această oportunitate nu trebuia și nu a fost ratată de statele participante, care sunt Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Slovacia și, firește, România.

Iată motivul pentru care, brusc și în mod cu totul și cu totul spectaculos, sumitul Inițiativei celor Trei Mări s-a lărgit în această ediție de la București. Prin participarea Statelor Unite, Uniunii Europene și Germaniei. Și, în plus, pentru a așeza la presiunea Statelor Unite și mai bine capacul pe interesele statelor mai mici, la acest summit au mai exstat și câțiva invitați speciali: Grecia, Ucraina, Republica Moldova, Japonia, Marea Britanie, Franța și Turcia. Interesant, nu? E ca și când s-ar fi format la București, ad-hoc, o organizație mai mică, dar extrem de dinamică, a Națiunilor Unite. Desigur, obiectivul formal declarat îl reprezintă o consultare mai largă a tuturor statelor riverane sau neriverane interesate în politica celor Trei Mări. Dar în realitate acest format funcționează și ca un mecanism de control al unor state mai mici, dar care s-ar putea comporta ca niște radicali liberi, scăpând cumva din orbita Washingtonului.

Acesta este contextul fast și în același timp nefast în care conflictul din Marea Neagră devine un război în toată legea, care se amplifică pe zi ce trece. Și care amenință într-o asemenea măsură echilibrul în regiune și echilibrul mondial, încât după eșuarea Turciei în demersul ei, mai devreme sau mai tîrziu, probabil că se va renunța la acordul de la Montreux, care a stabilit până de curând cadrul legal în care este garantată securitatea comercială și militară în perimetrul Mării Negre.

Sorin Rosca Stanescu