Mitul Stepan Bandera, legiunea ucraineană și Holocaustul

Mitul Stepan Bandera, legiunea ucraineană și Holocaustul sunt teme nediscutate azi în spațiul public. Occidentul aplică dubla măsură. Când are interese, se face că nu înțelege resursele mișcărilor ultranaționaliste din lume. Dacă liderul Mișcării legionare, Constantin Zelea Codreanu și Mareșalul Ion Antonescu sunt interziși în lume, portretul lui Stepan Bandera, marele comandant al naționaliștilor ucraineni, colaborator al lui Hitler, e purtat de vicepremierul Canadei pe piept.

Publicistul Seumas Milne de la "Guardian," istoricii Stephen Cohen, Max Blumenthal au făcut îndelungi cercetări prin arhive și toți au ajuns la aceeași concluzie: Stepan Bandera a fost un criminal. Cartea "Viața și viața de apoi a unui naționalist ucrainean: fascism, genocid și cult," a istoricului germano-polonez Grzegorz Rossoliński-Liebe, profesor asociat al Institutului Friedrich Meinecke din cadrul Universității Libere berlineze e un adevărat rechizitoriu. Aduce probele acuzării juntei criminale: Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN-B) pe care o conducea. Cartea evocă un narativ necunoscut. Bandera și adepții au încercat, împreună cu Ustașa croată și Partidul Slovac Hlinka, să înființeze un stat colaboraționist sub oblăduirea Germaniei naziste. Lucrarea examinează în detalii fine implicarea naționaliștilor ucraineni în Holocaust și alte atrocități din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

După întâia conflagrație mondială, Polonia și Ucraina au purtat un scurt război care a dus la capturarea orașului Lvov de către Polonia. Bandera a studiat la Lvov. Înainte de a se alătura Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), a ajuns comandant adjunct al miliției naționaliste. A fost membru al diferitelor organizații paramilitare, începând cu anul 1933. În 1934, Bandera a organizat asasinarea ministrului polonez de interne Bronisław Pieracki și a fost condamnat la moarte de un tribunal din Polonia. Pedeapsa i-a fost comutată ulterior în închisoare pe viață. A stat în temniță aproape șapte ani. În timpul invaziei trupelor naziste, în ceea ce s-a numit "Operațiunea Barbarossa," Bandera a evadat din celula sa, împreună cu alți naționaliști. După 1941, liderul de dreapta radicală, Stepan Bandera, a fost antrenat de Abwehr-ul german. Misiunea lui era de a face contraspionaj în Uniunea Sovietică.

Încredințați că vor pune mâna pe putere, Bandera și adepții săi au semnat o declarație de independență pentru Ucraina și au anunțat o alianță cu Germania. Adjunctul său, Iaroslav Stestko, i-a jurat chiar credință "până la moarte" lui Hitler. Spre dezamăgirea lor, Germania nazistă a refuzat să recunoască independența Ucrainei și i-a ordonat lui Bandera să retragă declarația. Datorită refuzului, a fost arestat și ulterior închis în lagărul de concentrare Sachsenhausen, plin de prizonieri politici. În timp ce Bandera era închis, Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN) a comis mii de asasinate. Victimele lor au fost în majoritate civili. Polonezi, evrei, unguri au fost asasinați în grup. Acțiunea s-a petrecut între 1942-1943, în timpul unei campanii de epurare etnică în Volinia și mai târziu în Galiția de Est. Este posibil să fi murit până la o sută de mii de oameni în timpul campaniei de doi ani, scria anul trecut Euronews.

Mitul aducerii regimului bolșevic la putere în Rusia i-a fost un adevărat șibolet. Prin asta și-a justificat antipatia față de evrei. La fel ca omologul său Constantin Zelea Codreanu, nu ar fi participat la Holocaust, cu toate că junta sa a mărșăluit pe străzile Kievului alături de Wehrmacht și de SS Einsatzgruppen, în timpul Operațiunii Barbarossa. Niciun institut mondial nu a luat în serios probele istorice. Ca să nu mai spunem despre Procesul de la Nürnberg. Acolo unde nici Mișcarea legionară, nici Organizația Naționaliștilor Ucraineni nu au fost considerate organizații naziste. Pentru că România nu s-a apărat niciodată, astăzi cultul lui Zelea Codreanu, căruia nu i s-a găsit sânge pe mâini, este interzis. Ce se mai vorbim despre Mareșalul Ion Antonescu?

În schimb, ucrainenii l-au renăscut din cenușa imperiului sovietic pe Stepan Bandera (care, apropos, era să uit, a fost ucis de KGB la München, Germania de Vest, în 15 octombrie 1959.) Acum este un erou. În timpul Euromaidan-ului, celebrul protest din centrul Kiev-ului, din 2013, o parte dintre manifestanți erau banderiști. Occidentul, la fel ca și acum, n-a observat mișcarea. A fost mai mult cu ochii pe copiii cu steagurile Uniunii Europene. Nu a surprins pe nimeni că liderii politici ai Ucrainei post-maidan au decis în 2014 să predea Institutul Ucrainean pentru Memoria Națională (UINP în ucraineană) - principalul organism guvernamental responsabil de memoria istorică - unui grup de activiști relativ tineri cu acreditări academice necunoscute. Un fel de tefeliști români.

Astăzi, Bandera nu e interzis în Ucraina, precum Codreanu sau Mareșalul Antonescu în România, cu toate că mai multe organizații evreiești au condamnat acțiunile publice de comemorare a sa. Mai mult, vicepremierul Canadei, Chrystia Freeland, și-a publicat pe pagina de twitter o fotografie cu tabloul lui Bandera. Asta în timpul unui miting din Edmonton de anul acesta. Bunicul ei a fost șeful propagandei Juntei lui Bandera, iar mama sa, a devenit șefa Fundației Soros de la Kiev. În fiecare an, ucrainenii din mai multe orașe ale statului nord-american mărșăluiesc pe străzi cu portretele lui Bandera. În iarnă am primit o imagine cu un mash de bloc al liderului venerat astăzi. Oare, cine ar avea curajul să pună un Zelea Codreanu pe o clădire din București sau din Toronto? Chiar dacă la Hamilton se organizează anual "Câmpul românesc?"

Marius Ghilezan