Mult zgomot pentru mai nimic

Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. Este vorba despre dragoste, infidelitate, înșelăciune, măști, confundarea identității etc.

În setul complet de alegeri din 2024 din România este vorba de arivism, carierism, de impostură, de incompetență, de păcăleală, de minciuni la tot pasul. Marele regizor al piesei alegerilor din 2024 e necunoscut (nu chiar) dar mâna lui severă se vede, se simte tot timpul. Autorul e bineînțeles presupusa democrație.

Deși au fost comasate de puterea de stânga comasată de la București și vor avea loc în același timp, europarlamentarele și localele se deosebesc fundamental. Europarlamentarele sunt primite cu un absenteism masiv în toată Europa, localele ar trebui să fie singurele alegeri care mai conservă un ceva democratic.

Deși localele sunt niște alegeri mult mai serioase, mai consistente, cu efecte vizibile și măsurabile pentru alegători, deocamdată atenția e aproape în întregime concentrată pe europarlamentare. Asta se explică și pentru că aleșii vor câștiga foarte mulți bani dar și pentru că, la fel ca în multe țări europene, și în România câștigătorii se anunță a fi contestatarii Uniunii Europene. Contestatari și nu prea, mă rog.

Singurele locale care fac suprafață mediatică sunt cele din București. Actualul primar, Nicușor Dan, care pleacă în cursă favorit, e încă absent din dezbatere. Spre deosebire de europarlamentare la localele din București candidatul „suveraniștilor" face în sondaje un scor foarte mic. Nu se știe mai nimic de alegerile din celelalte mari orașe și absolut nimic despre cele din orășele și din încă extinsa lume rurală.

Listele pentru europarlamentare sunt deja cunoscute. Poate nu întâmplător lista „suveraniștilor" din AUR este de departe cea mai bună, cea mai convingătoare. E compusă din oameni care au prestat și au convingeri, din oameni cu pedegree politic și cu CV profesional serios, din fețe mai credibile și, mai ales, în primele zece locuri cu șanse apar și trei doamne, adică listele au fost destul de feminizate deși încă mai era loc.

Lista majorității comasate de stânga de la putere (pretențiile „de dreapta" ale PNL-PDL sunt ridicole!) e neconvingătoare, e lovită de cumetrii, de fripturism, carierism feroce, amatorism. Cu Mihai Tudose, Gabriela Firea, Rareș Bogdan, Daniel Buda etc., cele două partide comasate își arată adevărata față neocomunistă la peste treizeci de ani de amărâtă libertate. Lista USR+, acum în opoziție e în schimb de bun nivel chiar dacă nu convingătoate. USR și asociații au cadre bine școlite. UDMR-ul are la rândul lui cadre bine pregătite. Diana Șoșoacă, pata de culoare a alegerilor din acest an, s-a pus prima pe lista europarlamentarelor și a abandonat primăria Iașului. Luis Lazarus, jurnalist de televiziune, ar fi al doilea pe lista doamnei Șoșoacă.

Dezbaterile în jurul primului pachet de alegeri sunt, cu unele excepții, încă destul de anoste. Deși alegerile prezidențiale, cele mai importante alegeri, se vor ține în septembrie, nu se profilează încă nici un candidat important, cu șanse. Cel mai mediatizat în ultimele luni a fost tânărul președinte al AUR, George Simion. Dar George Simion nu pare deloc interesat de prezidențialele din acest an. Poziția lui George Simion impresionează pentru că o asemenea atitudine contrastează cu obiceiurile locului, unde toată lumea ar candida pentru orice. Pentru AUR se încălzește pe marginea terenului și pe Facebook, numărul doi sau trei (mai e și Marius Lulea) Claudiu Târziu.

Nici PSD, nici PNL și nici AUR nu au deocamdată un candidat pentru președenție cu șanse și care să convingă alegătorii. Singurul care se agită, mai ales prin sondaje discutabile, e eternul candidat Mircea Geoană. Oare „prostănacul" a primit dispensă să candideze direct din postul de director adjunct al NATO? USR îl va avea candidat pe Nicușor Dan dacă acesta va câștiga din nou Bucureștiul. Pe modelul Traian Băsescu.

Din câte se poate vedea astăzi, nici alegerile din 2024, europarlamentare, locale, prezidențiale și parlamentare (la sfârșitul anului), nu vor schimba destinul mediocru actual al României. România nu va fi în 2025 nici mai suverană, nici mai independentă. Își va asuma în continuare, trist, condiția de colonie de la marginea imperiului în care a intrat începând cu 2007. Dar de acum până la sfârșitul anului se poate anticipa mult zgomot pentru mai nimic.

Ultimul rând de alegeri, cele parlamentare de la sfârșitul anului, s-ar putea să nu mai aibă loc dacă România va fi implicată direct în războiul cu Rusia. Ceea ce evident nu dorește nici un român. Sunt preferabile unui război niște alegeri aranjate, puțintel traficate.

Petru Romoșan