În căutarea timpului pierdut, de la Marcel Proust la Marcel Ciolacu și Marcel Boloș

Ultimii douăzeci de ani sunt, în mare parte, timp pierdut pentru majoritatea bătrânilor din această țară. Un sistem mizerabil le-a tocat puținii ani rămași după ieșirea la pensie în frig, foame și umilințe.

Totul pentru a permite politicienilor cocoțați la putere chiar pe votul acestor pensionari să raporteze cea mai mare creștere economică agregată din Uniunea Europeană în perioada respectivă. Ei bine, o mare parte din creșterea aceasta s-a făcut pe seama unor pensii mizerabil de mici, plătite celor care au muncit, uneori și peste 40 de ani.

La capătul acestui drum, bogat și plin de realizări pentru politicieni, dar umilitor și trist pentru bătrâni, pensia medie la noi este de 2000 de lei/lună, iar peste o treime dintre pensionari trăiesc cu o așa-numită pensie minimă, de fapt, un ajutor social cu puțin peste 1100 de lei/lună.

Și dacă, acum 110 ani, prozatorul francez Marcel Proust publica, la editura Grasset, pe propria sa cheltuială, primul dintre cele 7 volume ale monumentalei sale opere „À la recherche du temps perdu", astăzi alți doi Marceli (Ciolacu și Boloș) s-au distins printr-o ceartă penibilă „în căutarea timpului pierdut" al celor 4,7 milioane de pensionari din România. Eu cred că cei doi politicieni, ambii niște statui ale „erudiției", din graba de a promova în carieră, au uitat, atunci când au citit opera lui Proust, să mai citească și ultimul volum: „Le temps retrouvé" - timpul regăsit. Ar fi fost poate bine, măcar să citească titlul, poate le-ar fi întregit armonios înțelegerea „lumii și vieții".

Poate așa s-ar fi prins și cei doi magnifici Marceli ai bietei noastre politici că nu au făcut vreo mare ispravă, ci doar i-au amăgit pe bieții pensionari până la alegeri. Căci anunțarea unei legi care va consuma suplimentar aproape 2% din bugetul general consolidat, fără o soluție politică de finanțare este doar praf în ochi. Un guvern cu adevărat hotărât să înlăture nedreptățile care i-au încercat pe bieții pensionari ar fi spus, curajos, întregii națiuni, tot adevărul, și anume acela că, fără a schimba radical modul de bugetare a cheltuielilor și veniturilor țării, legea pensiilor nu se va putea aplica.

Pentru anul 2023, Guvernul PSD-PNL se bazează (încă, nefiind făcută nicio rectificare bugetară) pe venituri ale statului în sumă de 540 de miliarde de lei, reprezentând 34,8% dintr-un PIB de 1591 de miliarde de lei. Ca urmare a veniturilor bugetare prognozate, Guvernul s-a gândit să cheltuie, pe tot anul, aproape 608 miliarde de lei, reprezentând 39,2% din PIB. Dacă planul făcut de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă ar fi funcționat, la finalul anului am fi consemnat un deficit bugetar de 68 de miliarde de lei, adică 4,4% din PIB.

Se pare, însă, că bugetul României pe anul 2023 s-a dovedit un pic greșit, deși a fost atât de motivant încât a fost adoptat de Parlament în numai două zile, sub presiunea oalelor de sarmale și a ulcioarelor de vin destinate sărbătoririi celui de-al doilea Crăciun sub înțeleapta conducere a marii coaliții. Ei, ce mai contează în ziua de azi o mică greșeală acolo, care va face să avem un deficit de minimum 5,5% din PIB, adică o mică- mică eroare de calcul de doar 1,1% din PIB? Un mizilic de peste 16 miliarde de lei, adică 3,3 miliarde de euro. Bani de țigări pentru piloții avionului închiriat de neobositul Klaus Iohannis, angrenat în curajoasa expediție a sa în jurul lumii în numai 10 ani de mandat. Președinte-călător avem, ne mai trebuie doar un Jules Verne care să imortalizeze ilustrele isprăvi turistice ale cuplului Iohannis pe la safari-urile africane și pe la grătarele imense din pampas.

Ei bine, se pare că socoteala greșită a Guvernului arată cam așa, pentru moment: la nouă luni avem deja un deficit de 58 de miliarde de lei, 3,55% din PIB. Adică în primele nouă luni, Guvernul a reușit să adune la vistieria națiunii 370 de miliarde de lei și să cheltuie 428 de miliarde de lei.

Încurajați de exactitatea calculelor bugetare din acest an, guvernanții s-au gândit că n-ar fi rău să ne lase și o moștenire pe măsură. Și au adoptat, o lege asumată și de Parlament. Legea prevede o formulă complexă de calcul a pensiilor care ar rezolva inechitățile din sistem și ar aduce o decență a veniturilor pentru pensionarii care chiar s-au spetit muncind în această țară și care chiar au contribuit consistent la bugetul de pensii.

Pentru cei mai puțin informați să precizăm că inechitățile din sistem se referă la faptul că oameni cu un punctaj egal (deci cu contribuții egale) și cu vechimi (stagii de cotizare) egale au pensii foarte diferite, în funcție de sex și de anul ieșirii la pensie. Evident că aceste nedreptăți flagrante trebuie îndreptate de statul român, dacă acesta mai vrea să aibă o minimă credibilitate în fața propriilor cetățeni. Numai că iarăși se adeverește zicala că este mult mai simplu să faci rău, decât să îndrepți răul făcut. În cazul nostru, îndreptarea răului făcut de cei care au guvernat în ultimii 20 de ani costă multe zeci de miliarde pe care le vom avea de plătit de acum înainte în fiecare an.

Mai concret, iată cu cât cresc costurile cu pensiile (atenție, fără cele speciale!) în anul următor. De la 1 ianuarie va avea loc o indexare cu 13,8% a tuturor pensiilor, care va duce cheltuiala lunară de la 9,666 miliarde de lei la 11,354 miliarde de lei/lună În plus, ca efect al recalculării tuturor pensiilor, va rezulta o creștere a peste 3 milioane de pensii, ceea ce va duce cheltuiala lunară la 13,850 de miliarde de lei pentru ultimele patru luni ale anului. Cumulate, aceste două creșteri ale cheltuielii cu pensiile (repet: contributive) va induce anul viitor o cheltuială totală cu pensiile de peste 146 de miliarde de lei, cu peste 30 de miliarde de lei mai mare decât cea de anul acesta.

Iar în 2025, practic, bugetul de pensii va avea de acoperit o sumă lunară de 13,850 de miliarde de lei, plus o indexare cu minimum inflația de 7,5% anunțată de Isărescu, adică 14,9 miliarde de lei/lunar. Un total anual de 180 de miliarde de lei, adică încă 34 de miliarde de lei în plus față de 2024!

Nu trebuie să fii mare savant pentru a pricepe că o creștere a cheltuielilor cu pensiile de vreo 26% va aduce acești bani în buzunarele celor 4,7 de milioane de pensionari, în anul viitor. Iar 2024 este an electoral, deci cei 4,7 milioane de pensionari cu pensiile mărite și nedreptățile reparate se transformă în 4,7 posibile voturi pentru partidul care le-a adus aceste bucurii. Adică pentru PSD. Motiv pentru care nici nu trecuse legea de guvern că premierul Ciolacu și ceilalți pesediști au început să anunțe creșteri de pensii pentru anul viitor, ajungând chiar la a promite o creștere medie de pensie de vreo 40%, destul de puțin documentată însă. Cert este că PSD a luat caimacul fraților de la guvernare, liberalii, și s-au arătat pensionarilor ca fiind partidul care le aduce 40% în plus la pensie!

În acest moment, abia în acest moment, liberalii au sesizat faptul că ei nu prea mai au cu ce să se laude în ochii pensionarilor și au trecut brusc la calcule, arătând cam ce înseamnă aceste sume suplimentare pentru buget: 10 miliarde peste ce-și permite statul anul viitor (adică 0,6% din PIB), 33 de miliarde de lei peste ce-și permite și peste ce-a prognozat statul în 2025 (adică 1,8% din PIB) și câte 35-36 de miliarde de lei peste prognozele de cheltuieli pe 2026-2027 (adică 1,7% din PIB).

Acum, pentru a nu plictisi cititorii cu cifrele astea seci, să facem o socoteală mai simplă: dacă veniturile statului sunt cam 33% din PIB, adică o treime, înseamnă că, pentru a ne permite o creștere a cheltuielilor cu 0,6% din PIB (în 2024), va trebui să avem creșteri de PIB cu 1,8% mai mare decât cea prognozată deja sau venituri mai mari la buget cu 0,6% din PIB, pentru a nu diminua celelalte cheltuieli ale statului. Așadar, în 2024, veniturile bugetare vor trebui să fie de 35,4% din PIB. Iar în 2025-2027, am avea nevoie de venituri suplimentare de 1,8% din PIB, adică de venituri bugetare de 37,2% din PIB. Simplu. Sau altă variantă ar fi să avem creșteri de PIB mai mari decât cele prognozate cu 1,8 puncte procentuale în 2024 și cu 5,4 puncte procentuale în 2025-2027.

Dar iată, în schimb, cam cum văd cei mai importanți doi Marceli din contemporaneitate, Ciolacu și Boloș, viitorul luminos al țării conduse de ei: în 2024, vom avea venituri bugetare de 568 de miliarde de lei, adică 33,1% din PIB, ceea ce va face ca Guvernul să binemerite cheltuieli de 618 miliarde de lei, adică doar 36,1% din PIB, rezultând un deficit bugetar de numai 50 de miliarde de lei, fix 3% din PIB-ul la care se așteaptă mințile cu adevărat luminate de la Piața Victoriei.

Iar în 2025, va curge de-a dreptul lapte și miere: venituri bugetare de 615 miliarde de lei (fix 33,1% din PIB), cheltuieli bugetare de 669 de miliarde de lei (doar 36% din PIB) și un deficit bugetar de 54 de miliarde de lei (tot fix 3% din PIB). Minunat! Se vede că trăim sub cea mai bună și competentă guvernare dintre toate guvernările posibile.

Revenind la modul simplist, dar contradictoriu, în care duetul de aur al celor doi Marceli vede rezolvarea problemei creșterii pensiilor, acest neuitat duo al habarnismului ne propune, nici mai mult nici mai puțin, decât să creștem cheltuielile concomitent cu scăderea veniturilor bugetare. Iar, în plus, ei cred că vor obține și reducerea deficitului bugetar! Trebuie să recunosc că o asemenea performanță nu ar fi fost posibilă într-o lume normală, dominată de bun simț și aritmetică de gimnaziu. Dar se pare că în politică nu prea există limite sau, cu atât mai puțin, bun-simț.

Ceea ce nu li se spune pensionarilor este faptul că banii în plus, de care bugetul are nevoie, trebuie să vină fie din creșterea de taxe, fie din reducerea altor cheltuieli.

Pensiile trebuie indexate. Deci nu legea propusă este de vină, ci neputința intelectuală sau politică a coaliției care ne conduce. Dar și ignorarea totală a datoriei de onestitate către propriul popor. Căci era corect să le spună cineva românilor o propoziție foarte simplă: statul este dator să înlăture nedreptățile făcute pensionarilor, dar asta ne va costa de la 0,6% până la 1,8% din PIB, iar acești bani pot proveni doar din două surse: fie din venituri suplimentare ale statului, fie din reducerea corespunzătoare a altor cheltuieli.

Iar veniturile, oameni buni, pot să crească numai crescând unele impozite, iar cel mai ușor de crescut va fi TVA, căci cele 33-34 de miliarde de lei necesare în plus ar putea fi tocmai creșterea TVA cu două puncte procentuale (anul acesta, Guvernul va încasa din TVA aproape 100 de miliarde de lei). Sau dublarea impozitului pe venit (33 de miliarde de lei anul acesta) sau dublarea accizelor (35 de miliarde de lei anul acesta).

Cât privește cheltuielile, pentru a pricepe dimensiunea reducerilor necesare, să reținem că sumele suplimentare necesare pentru aplicarea legii pensiilor sunt echivalente cu cheltuielile pentru plata dobânzilor la împrumuturile luate de Guvern (30 de miliarde de lei anul acesta) sau cu 60% din cheltuielile de capital (investiții - 54 de miliarde de lei anul acesta).

Am mai putea găsi bani în plus pentru pensii, dacă am reduce personalul bugetar cu un sfert (130 de miliarde de lei dăm anul acesta pe salariile lor) sau dacă am reduce la jumătate cheltuielile generoase pe cumpărăturile administrației - așa-numitele cheltuieli cu bunuri și servicii, în sumă de 75 de miliarde de lei anul acesta.

Dar, în lipsa unor anunțuri de nouă politică bugetară, bieții pensionari s-ar putea să nu își vadă nedreptățile înlăturate, căci onor guvernul celor doi Marceli nu va păcăli nici Comisia Europeană și nici agențiile de rating. Și atunci ne întrebăm, privind buimaci la ciomăgeala ideologică dintre Ciolacu și Boloș: de ce au făcut acest circ și cui folosește? Vor cu adevărat să ajungem precum Grecia în 2015? Pur și simplu nu înțeleg aritmetica de gimnaziu?

Și ne reîntoarcem la Marcel Proust, cel care a avut timp, în scurta sa viață de doar 51 de ani, să scrie toate cele șapte volume și să-și regăsească „timpul pierdut". De ce? Pentru că, așa cum el însuși ne anunță, autobiografic, chiar în deschiderea primului volum, „Du côté de chez Swann", „de foarte mult timp obișnuia să se culce devreme". În vreme ce Ciolacu și Boloș se culcă cam prea târziu, preocupați să-și etaleze vasta cultură orală prin studiourile TV.

Petrișor Peiu