Ne-au făcut servitorii Europei!

Eram un stat. Ne-au transformat în populație. Cândva, aveam cea mai puternică și stabilă monedă din Estul Europei. Parlamentele țărilor vecine cereau lui Ferdinand să-și extindă coroana. Regina Maria și-a căsătorit fiicele cu junii familiilor domnitoare din regiune. Visa la un Commenwealth balcanic.

Cu secole în urmă, soseau coloniștii germani pe "tărâmul făgăduinței." Pietrarii italieni veneau să le construiască românilor case. Unii dintre cei mai celebri doctori francezi s-au stabilit în România. Au creat o școală de renume mondial. Florarul parcului Cișmigiu aproviziona cu trandafiri toate cancelariile occidentale. Bucureștiul era primul oraș electrificat cu petrol lampant din Europa. Timișoara, prima urbe europeană cu străzile iluminate electric.

Ambasadorii marilor puteri ale lumii erau fascinați de liderii de la București și de hărnicia românilor. Aveam o țară prosperă. Un stat puternic. O coroană recunoscută. O regină, primită în extaz la Paris sau New-York. Românii erau mândri. Nu-și căutau fericirea prin țări străine. Bunica mea, muncitoare la o fabrică din Timișoara, își permitea să meargă o dată pe lună la bal la Viena sau să-și petreacă o lună de vară la Cannes.

Minerii aveau propria bancă și casă de ajutor reciproc. Își puteau dezvolta o afacere profitabilă. Apusenii musteau de aur și metale rare. La cazinoul din Roșia Montană, se jucau averi colosale. Marii industriași români construiau nu numai fabrici, dar și cămine și spitale pentru angajați. Era o cinste să muncești la Uzinele Malaxa. Italieni, greci, sârbi, ruși, ucraineni veneau să-și caute de muncă la noi. Lucrau pe moșiile românilor. Boierii nu i-au considerat niciodată slugi.

A venit comunismul, impus de forțele externe (marile puteri au consimțit la Yalta cedarea României) și țăranii au ajuns servitori ai nomenclaturii și ai Sovromurilor. Harnicii antreprenori, văduviți de companiile lor prospere, s-au topit în clasa muncitoare. Într-o perioadă de cruntă tiranie, românii au fost singurul popor din lume care într-o generație și-a plătit datoria externă.

Liderii cu duble obediențe au dat, după Revoluție, România pe nimic Occidentului, doar pentru a fi confirmați și recunoscuți ca stăpâni cu delegație. Zorii libertății, visați în Decembrie 1989, au fost rapid întunecați. Mineriadele au speriat românii. Mulți și-au pus traista-n băț și au tulit-o dincolo. Un prim ministru zicea atunci că România e o țară de fiare vechi. Au venit străinii, care aveau în buzunar bani doar pentru vreo "corvetă de pe bulevard," dar au cumpărat hălci din economia națională. Asta în timp ce românilor, li se vânturau raiul european.

Când în 1990, un evreu îmi explica la Berna, în Elveția, că românii vor fi primiți în UE pentru că Occidentul suferea din cauza lipsei de forțe de muncă ieftină, nu l-am crezut. Prin anii '80, portughezele erau cele mai veritabile menajere. Spaniolii, cei mai vajnici constructori, îmi povestea el. Uniunea Europeană a sindicalizat de pe piețe financiare aproape 800 de miliarde de ECU (fosta monedă europeană, aproximativ egală cu Euro), pentru Spania și Portugalia, iar muncitorii s-au întors acasă cu bani și și-au dezvoltat afaceri prospere.

Nu același lucru se întâmplă acum celor patru sau cinci milioane de români din diaspora. N-avem bănci românești care să le dea credite. Guvernul trimite oameni să muncească la sparanghel. Nu cere însă nimic în schimb. Lumea se înarmează. Nu avem voie să ne dezvoltăm industria de apărare. Prin „to do list," ni se indică pe ce gioarse să dăm miliarde de dolari.

Românii beneficiază de cele mai scumpe credite din Europa. Ne împrumutăm la dobânda cea mai mare din lume. N-avem voie să ne exploatăm resursele naturale de sute de miliarde de Euro. Ne-au închis minele, în timp ce englezii și nemții deschid altele noi. Ne-au tefelit copii, punându-i să strige în piețe publice împotriva interesului românesc. Prin anticorupție, hegemonii au distrus antreprenoriatul autohton.

Multinaționalele realizează profituri uriașe. Nimeni nu le tulbură învârtelile. Niciun director străin n-a dat socoteală, pentru evaziunile financiare sau pentru grupurile de criminalitate economică, dezvoltate la noi. Mai mult, cu permisiunea vremelnicilor împuterniciți de cancelariile lumii să fie prim dregători ai țării (dar pe perioade scurte de timp), au adus tot gunoiul european. N-avem nicio groapă ecologică, dar societățile în civil îndeamnă tinerii români să lupte pentru cauze străine, împotriva interesului de dezvoltare a țării.

Nu doar pentru a-și mări piața, Uniunea Europeană a admis aderarea României la UE. Nobilii occidentali aveau nevoie de servitori și de cineva care să deretice prin palatele lor. Dintr-un neam, o țară respectată, un stat suveran, ne-au făcut cârpele de șters cururile de babe și de moși din occident. Iar românii rămân în continuare cei mai europeniști din regiune. Și-au pierdut memoria națională! Dar și identitatea. Politrucii au cedat suveranitatea statului. Au pierdut, intenționat, onoarea într-o valiză, lăsată pe un peron european. Vine ea vremea când pe mulți vom popii!

Marius Ghilezan