Nole, Nolan și Nolanul

La început a fost un titlu. Îmi plăcea muzicalitatea lui și mi-am propus ca, într-o zi, de dragul acestei aliterații, să scriu un text în care să caut legătura dintre cei trei, ca și cum prima dată ai alege numele copilului și abia după aceea ai încerca să-l aduci pe lume.

(Semiologii ar spune că mai întâi decizi semnificantul și abia ulterior îi produci un referențial – misiune inversă decât cea pe care Dumnezeu i-a dat lui Adam, de a numi toate animalele deja create.)

Nole i se spune lui Novak Djoković, probabil cel mai bun jucător de tenis din toate timpurile.

Nolan e regizorul căruia îi datorăm "Inception", "Interstellar" și, mai nou, "Odiseea".

Iar Nolanul e supranumele rebelului călugăr Giordano Bruno, născut în localitatea Nola de lângă Napoli, cel care a scris, printre altele, "Despre înlănțuiri în general" (De uinculis in genere) și care a sfârșit ars pe rug la 1600, pentru că a refuzat să gândească altfel decât cu propria minte.

Una dintre temele despre care Nole vorbește adesea este așa-numita vizualizare, care pare a fi devenit condiție obligatorie pentru performanță, cel puțin în tenis.

E o tehnică de concentrare care constă în a-ți imagina situația pe care ți-o dorești, ca un magnet care, prin repetata aducere în conștiință a acelui deznodământ, ar atrage realitatea să se petreacă întocmai.

A vizualiza, înțeles în acest fel, înseamnă a fi deja ceea ce ai vrea să fii sau a trăi deja ceea ce ai vrea să trăiești.

Înseamnă să te auto-însămânțezi cu un anume viitor și astfel să încerci să contragi realitatea înspre acea versiune a lumii – numai ea, dintre toate posibilele.

(E interesant, în context, cum tineri din generațiile Z și Alpha au regăsit, prin intermediul rețelelor, această tehnică mintală – vizualizarea, ca parte dintr-un complex de practici pe care ei îl denumesc "manifestation" și care se referă la tentativa de materializare a dorințelor.)

Mergem mai departe, la Nolan.

Tema principală din filmul "Inception" este că, în anumite condiții, de pildă înăuntrul unui vis visat în comun, poți implanta o idee în subconștientul altcuiva, iar "ținta" să ajungă să creadă că acea idee îi aparține.

Termenul de "inception" înseamnă deci a însămânța într-o altă minte o părere sau un anume gând, cu scopul ca, la un moment dat, acea persoană să acționeze în sensul dorit de tine.

Cu alte cuvinte, să modifici anticipat realitatea fără ca "instrumentul" să realizeze că a fost un instrument.

Ei bine, tehnicile descrise mai sus sunt înfrățite cu conceptul de "înlănțuire" al Nolanului: e vorba despre un procedeu magico-erotic care constă în a face pe cineva să se îndrăgostească de tine sau de o cauză a ta: să seduci o altă persoană, despărțindu-i rațiunea de voință, pentru a subjuga acea persoană, pentru a-i însămânța mintea și/sau inima cu dorința ta și, astfel, a crește probabilitatea acelei versiuni de viitor pe care o vrei împlinindu-se.

Cuvântul-cheie este deci acesta: însămânțare.

El ne spune că ai putea influența mersul lucrurilor chiar și tu, un biet muritor, dacă te gândești suficient de puternic la o anumită imagine sau dacă reușești să transmiți, suficient de seducător, o anumită imagine.

Însămânțarea mintală ține deci atât de insistența operatorului, cât și de o anume deschidere a țintei, de înclinația ei de a fi receptivă, cu sau fără voia sa, către o anume apariție care ar putea surveni.

Ce legătură au toate astea cu rubrica de față? Poate că, la rândul meu, am vrut ca mai întâi să vă înlănțui, pentru a vă putea vorbi despre un subiect la care nu v-ați fi așteptat: cărțile scrise cu ajutorul inteligenței artificiale (AI).

Fiindcă acest subiect stă să explodeze în cultura occidentală.

Mihnea Măruță
Revista Apostrof