O țară de zombi

Asta va deveni în curând România. În prezent, unul din patru români este afectat direct sau indirect de efectele consumului de droguri. Iar numărul victimelor crește exponențial. Nu mai suntem de mult o țară de tranzit. Nici măcar de consum. În România, în sate și orașe se cultivă marijuana, au fost create centre industriale de producție și rețele oficiale, nu numai neoficiale, de distribuție. Dacă mai e ceva de făcut, ce e de făcut?

Azi dimineață, am distribuit în beneficiul sutelor de persoane care mă urmăresc o captură TV cu Cristian Georgel Ivan. Acesta, absolvent al Academiei de Informații „Mihai Viteazul", conduce o instituție care funcționează de 20 de ani. Agenția Națională Antidrog. Are un buget anual de 32 de milioane de lei, din care 26 de milioane se duc pe salarii. Instituția nu face nimic, dar absolut nimic pentru a combate acest flagel. Și cine va avea curiozitatea să vizioneze clipul, va avea o mare revelație. Conducătorul acestei instituții aparținând Ministerului de Interne nu știe lietralmente pe ce lume se află.

Există cel puțin patru componente legate de acest flagel, care ar trebui analizate și tratate de către instituțiile statului, separat și împreună. La capătul lanțului se află victimele din ce în ce mai numeroase ale consumului de droguri. Oamenii, în special tinerii, în ultima vreme din ce în ce mai mulți minori, ajung în starea de victime, pentru că sistemul de educație în familie, în școli și în societate nu funcționează, nu le furnizează suficiente informații concludente și convingătoare, astfel încât societatea nu poate produce anticorpi în acest domeniu. La celălalt capăt al lanțului nu funcționează mecanismele elementare pe care statul are obligația de a le pune la dispoziție pentru tratarea și dezintoxicarea celor care se droghează. La aceste două capitole extrem de importante, clasa poitică răspunde, atunci când răspunde, doar printr-o simplă pantomimă. Între cele două limite, putem vorbi de alte componente care reprezintă chiar crima organizată. Este vorba despre rețelele infracționale și transfrontaliere prin care cantități imense de droguri intră în România ca în țara lui Vodă Lobodă, cu complicitatea unor vameși, a unor polițiști, a unor politicieni și a unor iluștri reprezentanți ai justiției. Toată această uriașă otravă, care distruge literalmente nu numai o generație, ci fibra unui întreg popor, se transformă printr-o alchimie simplă în sume uriașe de bani negri. Această „industrie" generează miliarde de euro, care circulă pe verticală și pe orizontală, în cea mai mare piață neagră din România, cumpărând la bucată și în vrac nu numai funcționari, ci chiar instituții ale statului.

O altă componentă, cumva de la mijlocul lanțului infracțional, a devenit producerea în România a drogurilor. Există adevărate culturi de canabis, în aproape toate județele țării, atât în localități, cât și în afara localităților. Această practică este atât de răspândită, încât am văzut cu toții reportaje și anchete care dezvăluie că plantele periculoase sunt cultivate uneori inclusiv în bloc. În locuințele oamenilor. S-ar putea spune că acestea sunt în cantități mici. Numai că „pic cu pic și strop cu strop, fac al mărilor potop". Aceste culturi înfloresc practic sub ochii poliției și autorităților locale. După care recolta ajunge cum-necum în laboratoare artizanale sau sofisticate. Iar apoi, în pliculețe pe piață, în special în proximitatea școlilor. Sau chiar în interiorul acestora. În fine, un proces mai recent, dar extrem de virulent, constă în fabricarea pe teritoriul României a unor cantități din ce în ce mai mari de droguri sintetice și în comercializarea acestora, culmea, chiar prin rețelele farmeceutice.

Vorbim despre așa numitele opioide. Multe dintre ele se află pe lista medicamentelor aprobate de Organizația Mondială a Sănătății. Altele, după înregistrarea unui număr exagerat de mare de victime, au fost scoase de pe această listă, dar România a omis să opereze cuvenitele schimbări. Sunt opioide care de-a lungul timpului au fost acceptate de Uniunea Europeană, dar care, pe parcurs, dovedindu-se extrem de periculoase, au fost și ele scoase de pe listă. Unele de acum doi-trei ani. Dar România nu a operat, din vina intenționată sau din inconștiența unor funcționari din Ministerul Sănătății, cuvenitele modificări. Astfel încât toate aceste produse pot fi achiziționate prin unele rețele farmaceutice. Atenție: în mod legal. Desigur, cu rețetă. Numai că rețetele sunt fie date din mână în mână, fie falsificate, iar farmaciștii închid ochii. Unele dintre aceste opioide provoacă moartea, desigur după câteva momente de visare, chiar dacă sunt luate în cantități infime. Și toate, fără excepție, provoacă dependență. Fac precizarea că ele sunt destinate unor boli extrem de grave, generatoare de dureri atroce, cum sunt anumite forme de cancer, iar atunci când sunt administrate în mod legal, sunt administrate de către medici specialiști în cantități extrem de mici și pentru perioade foarte scurte de timp. România nu are atât de mulți bolnavi grav de cancer încât să se justifice producerea și distribuirea în piață a unor cantități atât de mari. Iar pentru mine unul este cu totul și cu totul de neînțeles de ce asemenea substanțe extrem de periculoase se găsesc în farmacii și nu doar sub cheie, în depozitele spitalelor de specialitate.

Ca orice cetățean cu capul pe umeri din această țară, aștept ca autoritățile să ne prezinte de urgență un plan de măsuri detaliat, care să acopere toate fronturile de luptă pe care le-am descris mai sus și care fac atât de multe victime. Și întrucât instituția prezidențială s-a angajat să ia taurul de coarne, aștept pentru început un comunicat detaliat al CSAT, prin care să aflăm care sunt obligațiile pe care și le asumă fiecare instituție, cu termene cât se poate de precise. Dacă mai e ceva de salvat, dacă încercăm totuși să nu ne transformăm într-o țară zombi, acum este ultimul moment în care putem face ceva.

Sorin Rosca Stanescu