O justiție slută, coruptă și ciufută (II)

După reînființarea în 1993 a Curții de Apel Oradea (care are sub jurisdicție instanțele judecătorești din județele Bihor și Satu Mare), justiția bihoreană a fost zguduită de numeroase scandaluri de corupție, fiind arestați și/sau trimiși în judecată peste 20 de magistrați judecători și procurori care au activat la curte și la Tribunalul Bihor ori la parchetele aferente. Majoritatea bărbați, dar și femei, aproape toți de la secțiile penale ale tribunalului și curții. Au fost și cazuri mai inedite, cu un judecător care s-a declarat nebun după arestare și a fost achitat în final sau cu un prim-procuror, care a primit mită patru prostituate nu numai bani și alte foloase materiale. Sub aspectul scandalurilor de corupție, Curtea de Apel Oradea s-a situat pe primul loc în țară , urmată fiind de curțile de apel de la București și Craiova. Curtea de la Oradea și-a ales următorul motto: ,,Dreptul este arta binelui și a echității". De-a dreptul copleșitor!

Cum subminează magistrații actul de justiție

Timp de peste un an, incluzând perioada după care Ilie Bolojan a devenit președinte interimar al României (în 12 februarie 2025) și prim-ministru al Guvernului (în 23 iunie 2025), am efectuat numeroase descinderi la Oradea, chiar și câte două-trei pe lună, pentru a mă documenta cu privire la biografia scrisă și nescrisă a personajului pe care unii îl credeau providential. În mod deosebit, cu privire la acuzele de conducere autoritară, eșuarea în afacerile proprii și favorizarea amicilor săi cu afaceri înfloritoare, promovarea unei clientele politice nepregătite, de-a dreptul precare și hilare, abuzarea unor comunități și a unor cetățeni, inclusiv oameni de afaceri care nu-i cântă în strună, subordonarea justiției locale. În această perioadă am fost sesizat și am constatat o serie de nereguli, abuzuri procesuale crase și suspiciuni grave de corupție de corupție legate de activitatea unor judecători de la secțiile penale și civile ale Tribunalului Bihor și Curții de Apel Oradea.

Numărul și gravitatea acestora m-au determinat să iau decizia de a mă stabili temporar (6 luni, un an sau mai mult) în Oradea pentru investiga activitatea profesională și extraprofesională a unor judecători de la instanțele locale. Sunt proaspăt pensionar din toamnă și dispun de timpul și resursele financiare necesare. Nu sunt sperios de felul meu (mai ales, după 66 de ani de viață destul de trepidantă) și nu mă emoționează privirea cruntă a judecătorului Antik Levente, pectoralii și pletele judecătorului Micu George, ifosele judecătorului Alin Constantinescu sau farmecele ascunse ale judecătoarei Măduța Doina. Persoanele fizice și juridice care vor să sesizeze abuzuri, acte de corupție sau alte nereguli ale justiției bihorene pot să mă contacteze pe adresele de email valermarian04@gmail.com sau valsm60@yahoo.com.

Administrarea justitiei si aplicarea legii sunt grav subminate de către unii magistrați din aria de activitate a Curtii de Apel Oradea, iar informatiile verificate au caracter de 112 pentru Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Justitiei, care sunt obligate sa cerceteze încalcările gravisime ale legii. Există magistrați care suferă de analfabetism legislativ sau care sunt implicați, cu vârf și îndesat, în părtinirea unor justițiabili, persoane fizice (samsari de terenuri sau evazioniști fiscali îndeosebi) ori juridice (cum ar fi Primăria Municipiului Oradea). Am descoperit două modalități frecvente de încălcare a legii de către judecători de la secțiile penale ale Tribunalului Bihor și Curții de Apel Oradea. Prima este fixarea în unele cauze a unor termene lungi de judecată, la intervale de 2-3 luni, în contextul în care, raportat la obiectul cauzei și la perioada scursă de la data săvârsirii faptelor, planează pericolul iminent al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, iar celeritatea și dreptul la un proces echitabil sunt desconsiderate. La Tribunalul Bihor am identificat deocamdată două dosare penale în care au fost fixate termene la intervale de 2- 3 luni, fapt ce generează încălcarea celerității si a dreptului la un proces echitabil, precum și perspectiva împlinirii prescriptiei răspunderii penale. Este vorba de dosarul nr. 1319/111/2023, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală, și de dosarul nr. 4319/111/2023, având ca obiect trafic de migranți.

Bombe cu ceas la Secția Penală a Curții de Apel

A doua modalitate este amânarea pronunțării în anumite cauze pe perioade până la trei ani. Deosebit de grav este că unele din aceste cause au ca obiect infractiuni de corupție, constituire de grup infracțional organizat, spălare de bani, viol, trafic de persoane, evaziune fiscala, delapidare. Un exemplu edificator este dosarul Tribunalului Bihor nr. 4368/111/2017 , în care fostul primar al comunei Popesti, Adrian Maga, a fost judecat pentru infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, fals intelectual, uz de fals, conflict de interese, alături de alți șase inculpați. Dosarul a fost înregistrat în data de 30 iunie 2017 și a trenat pe rolul instanțelor orădene până în 26 ianuarie 2026, cand Tribunalul Bihor a dispus solutia scontată de înculpați și protectorii lor, anume aceea de încetare a procesului penal ca urmare a interventiei prescriptiei răspunderii penale. Procesul a trenat aproape nouă ani, din care aproape patru ani cauza a fost " gestionata " de către Tribunalul Bihor.

La Curtea de Apel Oradea am identificat șase dosare in care pronunțarea se amână de perioade cuprinse între un an și trei ani. N-am mai auzit de atâta deliberare. Stăm și ne întrebăm ce se urmărește înafară de prescripție. Astfel, dosarul nr. 773/111/2018, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală și o vechime totală de opt ani, se află în pronunțare din 22 februarie 2023, adică de peste trei ani, fiind fixate până acum 52 de termene de pronunțare, ultimul fiind 18 martie 2026. Dosarul nr. 3907/111/2015, având ca obiect infracțiuni de inițiere și constituire de grup infracțional organizat și o vechime de 11 ani, a rămas în pronunțare în data de 10 august 2023, adică de doi ani și șapte luni, fiind fixate până acum 40 de termene de pronunțare, ultimul fiind 18 martie 2026. Dosarul nr. 2471/111/2021, având ca obiect infracțiunea de trafic de persoane și o vechime de cinci ani, se află în pronunțare din 8 decembrie 2023, adică de doi ani și trei luni, fiind fixate până acum 35 de termene, ultimul fiind 18 martie 2026.

Dosarul nr. 8025/296/2021, având ca obiect infracțiunea de viol și o vechime de cinci ani, se află în pronunțare din 6 martie 2024, adică de doi ani, fiind fixate până acum 33 de termene de pronunțare, ultimul fiind 18 martie 2026. Dosarul nr. 2956/296/2022, având ca obiect infracțiunea de delapidare și o vechime de patru ani, se află în pronunțare din 21 ianuarie 2025, adică de un an și aproape două luni, fiind fixate până acum 20 de termene de pronunțare, ultimul fiind 18 martie 2026. Dosarul nr. 2751/187/2022, având ca obiect infracțiunea de agresiune sexuală și o vechime de patru ani, se află în pronunțare din 16 aprilie 2024, adică de aproape un an, fiind fixate până acum 17 termene de pronunțare, ultimul fiind 18 martie 2026. Este de observant că în toate aceste dosare următorul termen de pronunțare este fixat pe 18 martie 2026, adică peste o săptămână.

Judecători care nu respectă îndrumarul instanței de apel și nici deciziile CCR și ÎCCJ

Judecătorul Alin Constantinesscu de la Tribunalul Bihor a încălcat legea cu rea credință nerespectând îndrumarul dat de Curtea de Apel Oradea, în calitate de instanță de control judiciar, într-un dosar având ca obiect cererea de revizuire formulate de comisarul de poliție în rezervă Adrian Bota din Satu Mare. Dosarul nr. ........ se află în cadrul procesual al celui de-al patrulea ciclu în calea extraordinara de atac a revizuirii. Instanța de fond avea obligatia de a respecta si pune in aplicare indrumarul dat in faza de apel de Curtea de Apel Oradea, care a constatat cu autoritate de lucru judecat, prin decizia penală nr. 270/09.05.2024, reiterată apostrofat instantei de fond prin decizia nr. 58/17.01.2025 (în cel de al doilea ciclu processual) că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către revizuentul Adrian Bota în dosarul de fond a carei revizuire se solicita. Contrar acestora, prin solutia de respingere a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, Tribunalul Bihor, în calitate de instanță de fond rejudecare a desconsiderat linia trasată de instanța de control, constatând abuziv, cu rea credință, că excepția nu a fost invocată, fapt contrar celor rezultate din actele dosarului si a celor stabilite prin îndrumarul instanței de apel.

De asemenea, cu totală rea credință, judecătorul Constantinescu a nesocotit efectiv aplicabilitatea deciziilor CCR și ÎCCJ incidente în cauză, care au statuat că beneficiari ai excepției de neconstituționalitate a unei prevederi legale sunt și justițiabilii care au invocat excepția de neconstituționalitate în alte cauze, aparte de cele în care a fost admisă excepția si solutionate definitiv până la publicarea deciziei a cărei neconstituționalitate se invoca. Deciziile CCR si ÎCCJ au valoare obligatorie pentru instantele de judecată, iar îndrumarul instanțelor de control judiciar sunt obligatorii pentru instanțe în rejudecare. In acest sens a făcut precizări și Consiliul Superior al Magistraturii, printr-un comunicat de presă din 2 octombrie 2025, prin care au fost aduse o serie de clarificări în urma publicării raportului Departamentului de Stat al SUA în care au fost abordate si aspecte privind justiția din România. Cu toate acestea, în rejudecare Tribunalul Bihor si-a permis sa nesocoteasca si sa se substituie instantei de control judiciar, aspect care a fost sesizat si, cum am menționat, apostrofat instanței de fond prin considerentele deciziei pronunțate de catre instanta de apel. Mai mult, ultima respingere a cererii de revizuire de catre Tribunalul Bihor nici măcar nu a fost motivată, astfel că dosarul a fost retrimis spre rejudecare. Rejudecare în care instanța de fond trebuia să respecte îndrumarul dat în cauză, cu autoritate de lucru judecat, de către instanța de control jurisdicțional și reiterat apostrofat de aceeași instanță.

Alt abuz cras al judecătorului Constantinescu

În data de 17 decembrie 2025, în dosarul Tribunalului Bihor nr. 1395/111/2025, având ca obiect plângerea formulată de petentul Petru Popa (om de afaceri) împotriva soluției de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor față de numiții Mihail Pater (unul din cei mai mari samsari de terenuri din Oradea), Iuliu Molnar ș.a., judecătorul Alin Constantinescu a pus din start în discuție temeiurile diferite ale soluției propuse prin referatul organului de poliție și soluției emise de procuror, art. 16 alin. 1 lit. a (fapta nu există) respectiv art. 16 alin. 1 lit. b teza I (fapta nu este prevăzută de legea penală) din Codul de procedură penală. Procurorul de ședință nu a avut replică, iar avocații intimaților Pater și Molnar au încercat să minimalizeze, șoptindu-i reprezentantului Parchetului că ar fi o eroare materială, pe care au susținut-o vag în concluziile lor.

Cauza a rămas în pronunțare pe data de 12 ianuarie 2026, când același judecător, Alin Constantinescu, a respins în mod surprinzător plângerea formulată. Între timp, respectiv în data de 18 decembrie (a doua zi după dezbaterea pe fond a cauzei), procurorul Ciprian Morar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, emitentul soluției atacate, a întocmit un proces-verbal prin care a dispus îndreptarea erorii materiale, modificând temeiul juridic al ordonanței de clasare pe art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală. Consider că acest proces-verbal constituie un abuz cras sub aspect procedural, neputând fi întocmit după ce a fost sesizată instanța de judecată cu plângerea petentului împotriva soluției de clasare. Ar fi comportat eventuale discuții situația în care în ordonanță ar fi fost consemnat doar art. 16 alin. 1 lit. b, dar din moment ce a fost adăugată și teza I, nu poate fi vorba în niciun caz de o eroare materială. Judecătorul a luat în considerare procesul verbal și a respins plângerea împotriva soluției, deși, în mod normal și legal, ar fi trebuit să dispună redeschiderea cauzei și să pună in discuția părților actul ulterior, abuziv și tardiv. Totul se traduce în abuz în serviciu, dacă funcționarul public (cu care este asimilat și un magistrat) a obținut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Valer Marian