Ofensiva de la sfântu-așteaptă!

Marea ofensivă ucrainană, care în primăvara acestui an ar fi trebuit să măture literalmente armata Federației Ruse, eliberând întreg teritoriul țării, s-a transformat pe nesimțite în marea ofensivă de vară. Iar marea ofensivă de vară se transformă la rândul ei în marea ofensivă de toamnă. Iar după toamnă, vine iarna. Și ofensiva se va desfășura la sfântu-așteaptă.

Este de neînțeles cum de Kievul eșuează în această operație extrem de importantă, pentru succesul căreia s-a angajat în fața populației ucrainene, în fața opiniei publice mondiale și în fața guvernelor celor 40 de state care, într-o formă sau alta, îl susțin pe Zelenski. În definitiv, în Ucraina sunt pompate sistematic, sub diverse forme, zeci și zeci de miliarde de euro. Armata Kievului este susținută nu numai financiar, nu numai militar, ci și logistic de cele mai redutabile servicii secrete din lume. Cu ajutorul rețelelor de sateliți, puși și ei la dispoziția Ucrainei, sunt monitorizate toate operațiile desfășurate de armata Federației Ruse.

Economia Federației Ruse se împotmolește, rubla este în cădere liberă pe bursele naționale și internaționale, sancțiunile economice merg înainte, Moscova a eșuat până una alta chiar și în operația de menținere a petrolului la un preț ridicat, pusă la cale cu Arabia Saudită și cu alte state producătoare, și, în fine, industria de război a Federației Ruse este pusă în competiție practic cu industria de război a întregii lumi. Și, cu toate astea, ofensiva Ucrainei bate pasul pe loc. E ca și când, în mod tacit, există o înțelegere pentru ca acest război să se desfășoare la nesfârșit, până când Uniunea Europeană, cea mai relevantă victimă a acestei confruntări, își dă sub aspect economic obștescul sfârșit, încetând cu desăvârșire să mai funcționeze ca un concurent al Statelor Unite.

Nu sunt un adept al teoriilor conspirației. Dar ceva este extrem de straniu. Și de neînțeles pentru o minte normală. Cum este posibil ca acest război să continue atât de mult, să rămână unul de uzură? Orice încercare de a obține o explicație ne obligă, vrem nu vrem, să răspundem cât se poate de tranșant la întrebarea „cine are de pierdut și cât și cine are de câștigat și cât?". Pentru moment, singura concluzie rezonabilă este că, de pe urma acestui război, câștigă sume colosale complexul militar american, care, la rândul său, alimentează consistent Partidul Democrat. Pentru a-l ajuta pe Biden să mai câștige un mandat. Pe de altă parte, în plan economic general, concurența pe care Europa, în special prin intermediul Germaniei și Franței, începuse să o facă economiei americane, sucombă sub ochii noștri.

Mai puțin vizibil în Franța, brutal și dureros de vizibil în Germania, care de acum a intrat în recensiune. În partea asta a lumii, în Europa, Washingtonul nu mai are un concurent periculos nici în plan militar, nici în plan economic și nici în plan politic. Pe măsură ce Uniunea Europeană este îngenuncheată, aceasta se transformă pur și simplu într-o prelungire a Washingtonului. Într-o marionetă. Nu mă pronunț dacă este bine sau este rău că se întâmplă așa. Dar cert este că se întâmplă. Informațiile care-mi parvin demonstrează că pe seama Europei, din ce în ce mai dependentă de energia americană și ca urmare a câștigurilor fabuloase înregistrate de industria de armament, economia Washingtonului se reechilibrează.

Ceea ce înseamnă că în curând și total independent de evoluția războiului prin procură din Ucraina, Statelor Unite nu le mai rămâne decât un singur adversar redutabil, China, adversar care-i poate pune Washingtonului viitorul între paranteze. Și fiindcă am început cu marea ofensivă ucraineană, transformată într-o Fata Morgana, nu mă pot abține să remarc un detaliu. În lunile care au trecut din acest an, ucrainenii au achiziționat un număr dublu de mașini de lux față de 2022. Ceea ce înseamnă fie că există o pătură solidă de ucraineni care prosperă de pe urma războiului, fie că s-a ajuns la un nivel record al corupției, tolerat de partenerii lui Volodimir Zelenski.

Sorin Rosca Stanescu