Once Upon A Time in Tokio

Dedicându-mi nopțile Olimpiadei de la la Tokio, cum nu mă îndoiesc că fac toți iubitorii sportului, mă plec cu admirație și recunoștință în fața Japoniei și japonezilor pentru eforturile supraomenești de a organiza acestă ediție a Jocurilor Olimpice de vară, în ciuda ravagiilor generate de pandemia de Covid-19!

Pentru Țara Soarelui Răsare, îndârjirea cu care a ținut să-și îndeplinească misiunea de gazdă era, mai mult decât orice altceva, o chestiune de onoare și numai cine n-a aflat ce înseamnă onoarea pentru un japonez nu poate înțelege și aprecia enormul sacrificiu al niponilor. Care au organizat totul ireproșabil, având deja piederi estimate la peste trei miliarde de dolari și restituind pe deasupra, integral, prețul biletelor care fuseseră vândute!

Pentru noi, românii, însă, care am deplasat la Tokio doar 101 sportivi, primele zile ale Jocurilor Olimpice au adus o serie copleșitoare de înfrângeri și eliminări, singurele excepții numindu-se Ana Maria Popescu - medaliată cu argint în finala de spadă, cedată eroic la "tușa de aur"- și David Popovici, noul copil-minune al natației românești, care a ratat bronzul olimpic la numai două sutimi de secundă, în proba de 200 m liber și va mai fi prezent și în finala de sută liber!

În rest, jale mare, putem spune, având în vedere că mai mult de o treime din delegația României s-a întors deja acasă, potrivit regulei că eliminații trebuie să părăsească satul olimpic în 48 de ore de la ieșirea din concurs. Dureros, desigur, rateul lui Marian Drăgulescu, care-și încheie fabuloasa carieră cu o căzătură la sărituri, singura probă la care era înscris, accidentarea Larisei Iordache a scos-o din cursa de la individual compus, în timp ce Maria Holbură, cealaltă gimnastă prezentă, s-a clasat pe locul... 65, ratând toate finalele.

Gimnastica românească e praf și pulbere deci, iar șansa Larisei Iordache de a salva aparențele cu o medalie la bârnă e mai degrabă teoretică. Apoi, priviți suita incredibiă de alte eșecuri: la tenis de masă ne-am poticnit aproape în lanț, idem și tenismenele Mihaela Buzărescu și dublul Niculescu-Olaru, Eduard Grosu a abandonat la ciclism, Laura Ilie a ratat la 0,5 puncte finala în proba de tir-pușcă aer comprimat, eliminați au mai fost scrimerul Iulian Teodosiu și înotătorul Daniel Martin, boxerul Cosmin Gârleanu și judoka Andreea Chițu și Alexandru Raicu, ne-am făcut de râs și cu triatlonistul francez Felix Duchampt (locul 36!), baschetbalistele de la 3x3 și chiar două echipaje de schif n-au prins finala A: 4 rame fete și dublu vâsle băieți.

Rușinea-rușinilor ne-a fost adusă de naționala olimpică de fotbal, umilită de-a dreptul de Coreea de Sud, cu 4-0! Este al doilea meci în care tricolorii nu reușesc să înscrie nici golul de onoare. În partida cu Noua Zeelandă, de miercuri, victoria devenea obligatorie, în caz contrar vorbărețul Mirel Rădoi se întoarce acasă și de la Olimpiadă cu coada-ntre picioare!...

Sigur, mai avem în față peste 10 zile de întreceri, în care eu, cel puțin, mă bazez pe medaliile de aur care pot fi aduse de schifistele românce. În rest, nu prea văd cum am putea atinge un bilanț total de 6-8 medalii, cum și-a propus COSR, idee în care voi ilustra textul de astăzi cu o fotografie absolut specială: este medalia de aur cucerită la Olimpiada de la Tokio din 1964 de Iolanda Balaș și pe care Doru Soter, fiul marii campioane, a postat-o pe Instagram, spre încurajarea românilor care concurează acum la Tokio! Să ne reamintim însă că în 1964 delegația României a cuprins 147 de sportivi, care au cucerit 12 medalii (2 aur - 4 argint - 6 bronz).

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)