Șpilul comasatelor

Trebuie să ne punem și să le punem și oamenilor politici o întrebare de bun simț. Este o noutate de ultimă oră faptul că, în acest an, urma să avem patru runde electorale și probabil cinci alegeri cu un al doilea tur de scrutin la prezidențiale? Nu era cunoscută această situație cu mult timp înainte, așa cum s-a întâmplat și în alte state? De ce în alte state UE - și nu numai UE - au fost luate măsuri privind comasările cu mult timp înainte, încă din prima parte a anului precedent? Noi de ce am întârziat? Care e șpilul?

Este cu desăvârșire exclus ca oamenii politici din PSD și PNL, cele două partide care intenționează să se topească în unul singur și care și-au manifestat interesul pentru una sau mai multe comasări, să fi ignorat această problemă și în urmă cu doi ani, și pe parcursul anului trecut când s-au aflat într-o alianță politică devenită coaliție și motorizată cu o „rotativă". Ei nu puteau ignora faptul că orice schimbare a calendarului electoral, a modalităților practice în care urmează să decurgă acest proces, trebuie făcută din timp, astfel încât toți competitorii, toate forțele politice care urmează să intre în joc și nu mai puțin electorii să se poată pregăti pentru cel mai importat și cel mai complicat exercițiu electoral din istorie.

Ca să dau un singur exemplu, este important pentru un jucător politic să aibă posibilitatea să se hotărască la ce fel de alegeri participă. Vrea să devină primar? Vrea să devină consilier? Sau vrea să devină europarlamentar? În funcție de această opțiune, el începe să se pregătească. Încercând să dobândească cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face față respectivei provocări politice. Își stabilește o strategie. O strategie de natură să-i asigure succesul electoral. Cetățenii, la rândul lor, urmează să fie informați din timp asupra intențiilor omului politic, care le întinde căciula pentru a primi voturi. Mai mult, potențialul candidat, pentru a se regăsi pe liste, trebuie să facă lobby, care desigur necesită timp și energie, pe lângă liderii partidelor politice din care fac parte, și să încerce să-i convingă asupra potențialului său de a câștiga. Toate aceste operații necesită perioade relativ îndelungate de pregătire. În definitiv, ce vrem? Ce așteptăm la capătul procesului electoral? Să dispunem de o clasă politică mai bine pregătită. Capabilă într-o măsură mai mare decât în trecut să facă față unor provocări care și ele sunt din ce în ce mai mari.

Regulile democratice de la cele mai elementare, până la cele mai complexe, își au rostul lor. Încălcarea acestor reguli va da un rezultat nefast. Vom avea un proces electoral desfășurat haotic, în stil heirupist, care se va transforma, dacă nu într-o loterie, în cel mai bun caz într-o jonglerie. O prestidigitație la capătul căreia nu vor fi aleși cei mai buni, ci cei preluați în ultimul moment din motive conjuncturale de către partide și introduși într-un mod nenatural pe țeava alegerilor.

Aceeași logică poate și trebuie să fie aplicată tuturor alegerilor politice din acest an. Inclusiv sau mai ales celor prezidențiale. Desigur că este mai ușor pentru cetățeni să meargă la urne de mai puține ori în acest an. Este posibil, teoretic, ca în felul acesta atractivitatea electorală să crească și să avem în final o prezență mai mare decât cea de 30%, în care am băltit în urmă cu patru ani. Ceea ce în final ar însemna o mai mare legitimitate a celor aleși. Care se traduce printr-o mai mare susținere din partea cetățenilor. Chiar și atunci când, din necesitate, trebuie luate măsuri mai puțin populare. De asemenea, deși nimeni nu a făcut o asemenea socoteală, este posibil ca o comasare sau mai multe să reducă cheltuielile alocate în acest an procesului electoral. Nu știm însă cu cât și nu știm cum. Dar, cu certitudine, știm că au fost încălcate flagrant cele mai elementare norme democratice.

Există mai multe state UE în care s-au decis comasări. Cu observația însă că asemenea decizii au fost luate și comunicate populației cu mult timp înainte. Respectiv în prima parte a anului precedent. Astfel încât toată lumea, partidele de la putere, partidele din opoziție, partidele de pe tușe, potențialii candidați și cetățenii, împreună cu organizațiile societății civile și, evident, presa, să se poată pregăti din timp pentru particularității din 2024 ale procesului electoral. Numai și numai în România o asemenea decizie a fost adoptată pe ultima sută de metri. În plin an electoral.

Ceea ce reprezintă o înfrângere dramatică a regulilor democratice. O tentativă de a instala pe față o dictatură, prin aducerea la putere a unui partid unic. Care s-ar putea numi fie Partidul Social Democrat Liberal, fie Partidul Liberal Social Democrat. Un struț împreunat cu o cămilă, care promite, fără acoperire, să facă ouă de aur.

Sorin Rosca Stanescu