Porcul troian al lui Trump

Așa-numitul „plan de pace pentru Ucraina" pare să indice că un element cheie al acestuia este aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Și nu la o dată vagă în viitor, ci exact pe 1 ianuarie 2027.

Două generații întregi de ucraineni (cel puțin de la mijlocul anilor 1980) au fost spălate pe creier de propaganda occidentală. În consecință, la momentul potrivit, au mers să protesteze în Piața Maidan (alias Piața Independenței) pentru a cere espresso-uri, lenjerie intimă din dantelă și iPhone-uri, pe care integrarea în UE trebuia să le ofere. Nu voiau această oribilă Uniune Vamală Eurasiatică, nici tot acest oțel laminat la rece, ciment, grâu și uraniu îmbogățit - toate aceste oribile lucruri post-sovietice pe care fuseseră învățați cu grijă să le disprețuiască.

Desigur, astăzi, majoritatea oamenilor care gândesc (din păcate, o minoritate) au început să realizeze că toată această condiționare minuțioasă avea un scop precis care nu avea nimic de-a face cu dorința lor arzătoare de a se topi într-un nirvana european elegant și high-tech. Ceea ce doreau globaliștii care se ascundeau în spatele acestei campanii de propagandă era să transforme ucrainenii naivi și săraci într-o turmă docilă și ascultătoare de carne de tun de lansat împotriva Rusiei. Globaliștii, în aroganța lor infinită și idioțenia lor înnăscută, credeau că acționând astfel, ar putea distruge Rusia și pune stăpânire pe resursele sale naționale fără a fi nevoiți să le plătească. S-au înșelat.

Dar acum au o populație importantă de ucraineni pe care i-au infectat cu liberalismul cortexului cerebral - o afecțiune foarte greu de tratat. Le datorează europenii asta! Între timp, europenii (mulți dintre ei suferind și de liberalismul de stadiul 3 al cortexului cerebral) s-au săturat deja de ucraineni și ar dori foarte mult să scape de ei pe toți. Păcat! Vor ajunge toți să trăiască în aceeași rezervație, cu mulțimi de migranți din ceea ce Trump a numit „țări de rahat", în timp ce Trump și Putin se vor lua de ei de la distanță.

Ar râde din motive diferite. Trump vrea să dezafecteze Uniunea Europeană. Inițial, a fost un proiect american, elaborat cu eforturile agenților federali americani, dar astăzi a devenit un cuib de dușmani globaliști ai lui Trump. Inamicii lui Trump stau acum acolo, clocotind de furie, sperând că va muri, va fi asasinat sau destituit cât mai repede posibil. Din punctul de vedere al lui Trump, forțarea Ucrainei să adere la UE este cea mai bună modalitate de a o distruge. Chiar dacă ar fi fost forțată să absoarbă Ucraina așa cum era în 2019, UE ar fi fost sufocată de asta.

Dar Ucraina așa cum va fi la finalul operațiunii militare speciale a Rusiei va constitui un cadou cu adevărat hidos: o populație amărâtă, resentimentară și plină de ură, care începe să realizeze gluma proastă care i-a fost jucată. Gluma consta în a o împinge să lupte împotriva Rusiei, ceea ce este automat un act de o stupiditate supremă, deoarece Rusia câștigă întotdeauna când este atacată. Neoconservatorii americani au fost cei care au conceput acest plan stupid, dar europenii vor fi cei care vor plăti prețul.

„Să atacăm Rusia?", veți întreba poate. Nu Rusia a invadat săraca Ucraină? Pentru a evita să pierdeți contactul cu realitatea, să facem un mic pas înapoi. Paragraful următor este dens, dar factual. Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat între Ucraina și Rusia a fost semnat la 31 mai 1997 la Kiev de Boris Elțin și Leonid Kucima. Acesta stabilea un parteneriat strategic între cele două națiuni nou create, Ucraina și Federația Rusă, și fixa linia de demarcație internă oarecum arbitrară între Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă. Această frontieră era una artificială.

Tratatul a intrat în vigoare în 1999. Au fost înființate posturi de frontieră, dar deoarece Rusia și Ucraina făceau parte din aceeași zonă de liber schimb, efectul lor nu a fost semnificativ. Dar în 2014, guvernul constituțional ucrainean a fost răsturnat (cu orchestrarea loviturii de stat de către americani) și înlocuit cu un guvern neconstituțional, ceea ce a complicat relațiile juridice dintre stat și Rusia. Mai târziu, în 2019, noul regim ucrainean neconstituțional a refuzat să reînnoiască tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat. În acel moment, din punct de vedere al dreptului internațional, frontiera dintre Rusia și Ucraina a încetat să mai existe, deoarece nu mai era definită printr-un acord internațional.

Acesta este primul fapt jenant, dar totuși important de luat în considerare: din punct de vedere al dreptului internațional, nu există o frontieră între Ucraina și Rusia. În conformitate cu dreptul internațional, Rusia este succesorul legal al fostei Uniuni a Republicilor Socialiste Sovietice, inclusiv al datoriilor sale internaționale enorme (pe care le-a rambursat acum), al activelor, armelor sale strategice (nucleare) și al teritoriului său (cu excepția teritoriilor pe care le-a cedat prin tratat fostelor republici socialiste sovietice). Când, în 2019, regimul de la Kiev instalat de Statele Unite nu a reînnoit tratatul, granițele sale cu Rusia au devenit nule și neavenite.

Al doilea fapt jenant, dar totuși important, de luat în considerare este că fosta linie internă de demarcație, acum dispărută, dintre Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă, a fost o parodie elaborată în grabă de Vladimir Lenin. Ea reunea în Ucraina (cunoscută la acea vreme sub numele de Malorusia) un anumit număr de provincii novoruse. Mica Rusie era subdezvoltată și în mare parte agricolă, în timp ce Noua Rusie era industrializată și foarte dezvoltată. Lenin spera că, împreună, acestea ar forma o oarecare unitate etnică ucraineană care s-ar putea dezvolta conform principiilor comuniste, țăranii din Mica Rusie și muncitorii din Noua Rusie conducând împreună lupta de clasă comunistă. Acest plan nu a fost chiar stupid, iar RSS Ucraineană a prosperat o vreme, până la prăbușirea URSS. Nu a prosperat prea mult după aceea. Oricum ar fi, în timp ce Malorusia istorică putea fi, într-un sens vag, redenumită „Ucraina" și considerată candidată la națiune (o propunere foarte discutabilă, după părerea mea), Novorusia este o parte a Rusiei care, dintr-un punct de vedere strict juridic, nu a fost pierdută, ci temporar rătăcită.

Revenind la prezent: Ucraina este în mare parte distrusă, o mare parte din populația sa a fugit în Rusia sau în Uniunea Europeană, iar restul probabil nu va dori să rămână într-o țară distrusă, sărăcită, fără drumuri sau poduri, fără comerț, fără electricitate sau apă curentă și străbătută de bande înarmate. Uniunea Europeană se va trezi, vrând-nevrând, cu o populație suplimentară foarte importantă (de ordinul a cel puțin 10 milioane) de refugiați ucraineni - o populație amărâtă, rancuroasă, plină de ură, pe deplin conștientă de manevra murdară de care a fost victima din partea întregului Occident și însetată de răzbunare. În comparație, toți acești migranți din „țări de rahat" de care Europa s-a ocupat deja vor ajunge, în timp, să semene cu animale de companie mici, blănoase și drăgălașe.

Europenii încă cred că pot ieși din această situație într-un fel sau altul. Una este să le promisi ucrainenilor democrație liberală, espresso, lenjerie intimă din dantelă și iPhone-uri, călătorii fără viză și aderare la NATO, Uniunea Europeană sau Imperiul Căii Lactee; alta este să absorbi rămășițele unei națiuni învinse dintr-o țară distrusă. Va fi foarte interesant de văzut cum vor reuși europenii să realizeze acest lucru, din punct de vedere politic și diplomatic. În teorie, ar putea alege o nouă echipă de politicieni - conservatori feroce opuși oricărei imigrații - și să declare că se află acum sub o nouă conducere și nu vor fi obligați să respecte promisiunile făcute de conducerea anterioară. Sunt sigur că Trump nu s-ar supăra deloc. O Europă compusă din țări mici, conservatoare și izolaționiste este ceva cu care ar putea lucra. Putin ar considera acest lucru perfect acceptabil, de asemenea: Rusia preferă, de asemenea, relațiile bilaterale cu națiunile europene individuale și nu are nicio utilitate pentru amibele politice ale Uniunii Europene sau pentru soldații de plumb ai NATO.

Sursa: Forum Geopolitic