Povața lui Hellvig dată liberalilor: Ocoliți Dealul și Valea!

Vechi liberalii sunt dezamăgiți de umbrirea PNL-ului istoric de cariatul arbore guvernamental: PSD. Posedați de viciul neîncrederii, aceștia se întreabă - ce-i drept prea în surdină - ce a vrut să spună Eduard Hellvig, fostul liberal ajuns șef al SRI, prin povața: "PNL trebuie să schimbe viteza, sa mărească ritmul și să nu mai aștepte mereu soluții din afara sa, din diverse forme de relief ale acestei țări atât de frumoase."

Mai nou, fostul strateg vorbește-n parabole. Fără pretenții de Mesia, vede mai clar din exterior destinul PNL în afara coaliției cu PSD, decât dacă ar fi fost în interior. Parcă ar fi urmat recomandările lui Bertrand Russel: «obișnuiesc să mă îndepărtez de grup pentru a putea vedea mai bine perspectiva.» Fostul șef al pădurii se pare că s-a eliberat de spiritul ielelor nebune, întruchipările hidoase ale generalilor, care nu văd altceva decât control și ascultare, șantaj și persecuții, bani și iarăși bani.

Dacă ar fi scos SRI-ul definitiv din presă, economie și politică, ar fi devenit un zeu. Rămas un gânditor printre cei mulți are o aură misterioasă, ce incită, totuși, la reflecții. Ce a vrut să transmită Eduard Hellvig, prin noua pildă de după corintenii statului paralel, făcut zdrențe zilele acestea, poate și cu ajutorul său «dezinteresat?»

În afară de apelul la refacerea identității PNL, "prin noi înșine" și lepădarea de două forme de relief: dealul și Kiseleff-ul, fostul șef al pădurii mai recomandă ruperea ritmului și intensificarea vitezei. Toți știm personificarea Dealului, dar nu înțelegem de ce vatra PSD-ului, din boierescul "La șosea" - o simplă vale pentru liberali - intră în metempsihoză geografică.

În povața lui Hellvig dată PNL e limpede că, dacă vrea să aibă un viitor, partidul trebuie să se lepede de colaborarea cu „Dealul inchizitor și valea socialistă." Dar nu indică în mod clar care este cărarea. Bun, bun, prin noi înșine, dar încotro? Spre piscurile transumanismului sau spre Dumnezeu?

Când zicem despre valea, în sensul de tulea de la guvernare, nu ne gândim că azi se rupe lanțul de iubire. Să nu pierdem din vedere că prin conducerea PNL, mai sunt unii care s-ar întovărășii cu dreptacii comensuali din Alianța Dreapta Unită.

Cum nu poți scoate plevușca din gura rechinului, așa și antipesedismul din nucleul dur al susținătorilor acestui partid, care a adunat în jurul său elitele societății românești, după 1989. Asta e o direcție clară. Dar cum să te lepezi de cel care deține, nu doar secretele, ci și tablele legilor, nu e clar. Poate dacă ne recita Fabula lui La Fontaine: „Taurii și broaștele," înțelegeam și noi mai bine cum poți supraviețui în mlaștină.

Cu mult timp înaintea domniei sale - fără a avea statura de Guru - le-am recomandat liberalilor să rupă ritmul și să arunce balastul din cală (personificarea politică a văii), cel puțin declarativ, dacă nu în fapt. Viitorul liberal nu e în clar-obscur, ci ar trebui cimentat pe o bază solidă identitară. Ruperea cordonului ombilical nu doar de deal și de vale, ci și de pădure, este - vorba partenerului strategic - "mandatory."

Junele tânăr pensionar invită fetele timide din Modrogan la o (r)evoluție, într-un nou cadru și pentru un nou concept, vorba șvabului din pusta bănățeană. Prieteni (câți ați mai rămas), dați ascultare poveței și nu veți mai rătăci!

Marius Ghilezan