Prin Alba Iulia, "Oculta" a încercat o breșă de securitate

Campania de defăimare a conferențiarei Alba Iulia Catrinel Popescu, inițiată de familia Pantazi, el copatron al G4 Media, ea consilieră a lui Bogdan Aurescu, este un caz școală despre cum se poate face o breșă de securitate.

Postarea profesoarei de la Colegiul Național de Apărare, cu referire la modul în care Vladimir Zelinski face jocul lui Vladimir Putin în reconfigurarea polilor de putere ai lumii, datată 5 martie 2022, ar fi trecut neobservată dacă un oarecare Sorin Semeniuc nu ar fi stârnit mușuroiul cârtițelor din sistemul de siguranță națională. Amplificarea cazului "Alba Iulia - conspiraționista de la Colegiul Național de Apărare" - a avut ca rol principal crearea unei breșe de securitate în sistem.

O așa zisă investigație de presă de pe un site de învățământ care promovează doctrina neomarxistă, cu autor necunoscut, susține că un tânăr cercetător de la Colegiu, coleg cu Alba Iulia, ar fi amenințat-o pe Carmen Pantazi, soția redactorului șef al G4 Media, făcând trimitere la "o știre despre o persoană din Rusia care a avut opinii anti-Putin și a fost găsită ulterior moartă într-un geamantan."

Raluca Pantazi este sora lui Cristian Pantazi. Ea colaborează cu o publicație globalistă pe învățământ. Astfel, l-a stârnit și pe ministrul învățământului să se bage în ciorba securistică a defăimării. Carmen, cumnata ei, e consilieră a ministrului de externe. O troică de zile mari. Se mai poartă și la alți jurnaliști de sistem, să-și plaseze nevasta în MAE.

Premierul Ciucă a fost pus în gardă de breșa de sistem. Vorbind în termeni geopolitici, în care Alba Iulia Catrinel Popescu este doctor, cazul profesoarei care critică eroul planetar e doar un proxy. Sau un berbec de lovit în porțile mai înalte ale Ministerului Apărării Naționale și ale premierului. În culisele sistemului național de apărare, se dă o luptă crâncenă între mai mulți poli de putere. Unele sunt ancorate, fără știrea lui, chiar în coasta președintelui Klaus Iohannis.

Oare președintele să fie atât de absent din viața sistemului național de securitate? Să nu știe de câte coțcării se țes și se desțes în apropierea biroului său? Când bona reclamă că pipiul bebelui e colorat, părinții duc copilul la medic, nu ascund olița sub pat. Mă înțelegeți? Scandalul cu plagiatul lui Nicolae Ciucă își are aceeași obârșie. Nu trebuie să fii cadru activ al Intelligence-ului românesc, ca să te prinzi cine i-a copt-o premierului și care e sursa jurnalistei de inchiziție.

Președintele Iohannis e un om politic matur. Nu se așează pe scaune cu pioneze și nici nu pleacă la Summit-ul NATO cu brief-uri făcute în laboratoarele legate cu fireturi de ambasade. Însă, cazul Alba Iulia demonstrează fragilitatea sistemului național al siguranței. Și încă nu s-au inventat muștele cu cip, care să transmită și să emită vrăjmașului secretele de stat. Schimburile de stick-uri se fac la drumul mare. Partenerul strategic e mai bine informat decât președintele, despre cum se pun legumele în ciorba de securitate. Asta e crucea neamului.

Ce să mai vorbim că am pierdut mai mulți soldați în timp de pace, decât am fi suferit în stare de război. Cine se face vinovat? Pe la Marele Stat Major se învârt destine și se pregătesc lovituri sub centură. În țara lui Barbă-cot, piticul face cărțile. Așa arată un stat eșuat. Cine a dekaghebizat țara, pe vremea când plutonierii de presă aveau alt centru de comandă?

Sunt printre cei care am susținut că obediența moscovită a unor generali trebuie tunsă, rasă și frezată. A fost primul obiectiv al Administrației Constantinescu. Sigur, că Oculta minimalizează eforturile uriașe făcute de guvernul Victor Ciorbea de dekaghebizare a structurilor de securitate. Doar că astăzi nu mai e moda întoarcerii la origini și nici vremea de căutat explicații de ce mulți s-au predat intereselor hegemonului. Convenția Democratică din România a descuiat ușile ferecate ale Alianței Nord-Atlantice. Nu e vina nimănui că apologeții lui Corneliu Coposu au dezertat în armia învingătorului.

Iar revenind la Alba Iulia, personajul investigat de UM-urile de presă, nu e un peron între Pentagon și Langley. Are 32 de lucrări academice. Citiți AICI! Poate că de aici tot disconfortul.

Protagonista bătăliei dintre servicii pare a fi o nucă tare. A pregătit o echipă de avocați. Are o uriașă susținere în sistem. Nu se lasă până nu demantelează „rețeaua corectă politic." Suporturile media, curele la nădragii generalilor, sunt doar mijloace, nu obiective. Dar ce obiectivitate poți cere unuia căruia cuvântul patriot îi crează stări de vomă, indiferent de numărul cuburilor din pahar?

Oare detractorii săi nu știu descendența ei eroică? Bunicul a fost șeful „Frontului SUD" al Serviciului Special de Informații, în timpul celui de-al doilea război mondial. Îmi aduc aminte de vorbele bătrânului Borcescu, fost adjunct al Siguranței, când l-am întrebat câți infliltrați aveau în PCR. "Dintr-o mie, 930. Noi ne-am apărat țara!" Mi-a răspuns el.

Astăzi a fi agent străin este o virtute, nu o acuză demnă de Curtea Marțială. Vă mai întrebați cine a avut ideea sură, susurată sub urechile de cal ale demnitarilor români, ca armata română să fie coordonată de un centru străin de comandă?

Instituțiile statului au demarat în cazul Alba Iulia o anchetă de proporții. Sunt angrenate Parchetul Militar, Corpul de Control al Primului ministru, DIICOT, Marele Stat Major, Armata română în deslușirea ițelor înnodate de inițiatorii culpei de delict de opinie. Și dacă se ia urma banilor pentru defăimare, se întâmplă ceva sau se pune - ca deobicei - batista pe țambal? Corb la corb nu-și scoate ochii.

Marius Ghilezan