Profesorii de morală din politică

De treizeci de ani, privesc, „cu admiratie", aparitia si disparitia, meteorică, a profesorilor de morală in politica românească. Personaje care dau, cu emfază, lectii de moralitate si despre care afli, ulterior, amănunte jenante.

Unii dintre ei ajung, impinsi de la spate in zona politică, altii au avut/au ambitii politice nesustinute de experientă sau competentă. Rezultatul este cel pe care il vedem/trăim astăzi. O tară poate fi distrusă - spunea Titulescu - nu doar prin trădare ci si prin incompetentă.

Incompetenta este insă dublată, din păcate, de o atitudine publică de intolerantă, incapabilă să accepte că nimeni nu este perfect dar că membrii unei comunităti trebuie incurajati să facă eforturi in interesul Cetătii. După puterile fiecăruia.

Exemplul lui Florin Roman este definitoriu. Vi-l amintiti urlând pe culoarele Parlamentului, in greva foamei pentru câteva ore, cărându-si rucsacul pe la diferite sedinte din parlament, tinându-se de microfon cand era cărat cu scaunul de la conducerea unei reuniuni parlamentare? Era simbolul „valorilor si principiilor".

Si iată descoperim că profesorul de morală „era gol". Se spune că nu prea absolvise o facultate si că-si cam plagiase lucrarea de masterat. Ajunsese ministrul cercetării si digitalizării.

Acum si-a dat demisia. Imi pun insă o intrebare - cei care votează asemenea personaje (sunt si altele care in aceste zile ocupă ecranele televizoarelor) nu au oare nicio vină? Formula „alegătorii au intotdeauna dreptate" mi-a ridicat, adesea, un semn de intrebare.

Adrian Nastase