Progresismul - soluția finală pentru Israel

Ce se întîmplă, oare, cu Israelul? Cea mai faimoasă, temută și cîntată mașină de luptă și control a lumii e tăvălită și umilită de pedestrimea subumană Hamas. Infailibilul sistem defensiv anti-rachetă Iron Dome a fost paralizat ca o catapultă putrezită. Sute de israelieni au fost luați din case, batjocoriți, uciși sau răpiți. S-a spus că Israelul trăiește propriul 9/11. Facil. Barbaria palestiniană reeditează ceva animalic și respingător: bestialitatea invaziilor mongole.

Lumea din afară și societatea israeliană, inclusiv editorialiștii - cei mai nesimțiți și deștepți bipezi născuți de la facerea lumii - sînt în stare de șoc și meditează sau țipă dezorientați. Unde sînt puterea, știința și voința care făceau din Israel o minune militară și o societate de oțel?

Răspunsul e elementar și va fi ocolit cu grijă: sînt la gunoi, între virtuțile rușinoase, lepădate odată cu apariția mirajului progresist. Adică, acolo unde au sfîrșit, dintotdeauna, puterea și gloria societăților atinse de morbul decadenței prin prin progres injectat doctrinar. Pare complicat. E brutal de simplu.

Mai întîi, Israelul și-a pierdut rațiunea etică de stat. Acea datorie morală unică pusă la baza existenței națiunii israeliene și înțeleasă ca datorie unică: supraviețuirea, indiferent de timpuri, politică și ideologii. Acest cifru fundamental a fost respectat și urmat pînă la începutul anilor 2000. Apoi, au apărut fisurile. Un spirit nou a început să se îndoiască și să se plîngă de povara vieții într-un stat de virtute militară și coeziune patriotică.

Angajamentul necondiționat al generațiilor vechi s-a subțiat. O nouă clasă, educată, modernă și mondenă, a început să preseze în altă direcție. A avea succes, bani, satisfacții morale, reputație și prieteni sus-puși a devenit ținta vieții. Mai mult, a devenit înțelesul superior al existenței. Cultul triumfal al desăvârșirii prin "start-up" a cucerit generațiile școlite în filozofia cea mai avansată a lumii occidentale.

Consecințele politice au fost formidabile. Stînga, prin tradiție depozitara unui socialism filo-iudaic, a trecut la contestația oricărei autorități în afara ei înseși. Naționalismul evreu, iudaismul religios și tradiția militară au fost trecute în rîndul delictelor iar susținătorii lor au fost declarați adversari fatali ai democrației.

Ajutați de noile idei dominante în America și în Occident, israelienii "sofisticați" s-au descoperit pe ei înșiși ca ființe superioare, ținînd de o clasă unică, singura demnă și îndreptățită să conducă țara. Evident, redefinirea care a pus superioritatea morală înaintea destinului național a schimbat bazele vieții politice.

Etica a devenit singura valoare politică. După un model care vă e deja cunoscut, asta a însemnat că Justiția trebuie să fie singura putere cu autoritate în stat (dacă e subordonată agendei progresiste). Curtea Supremă a început să preia și să primească puteri neverosimile: dreptul de a declara nule legi votate în Parlament, dreptul de a declara nule alegeri legale, dreptul de a declara neavenite proiecte de lege în dezbatere. Toate pe considerentul etic autoritar după care democrația nu poate fi decît liberală și progresistă iar dreapta și non-liberalii nu pot fi decît gropari ai democrației.

Israelul aluneca spre o dictatură judecătorească. După încă o victorie "inadmisibilă" în alegeri, Primul Ministru Netanyahu a încercat să oprească derapajul, lansînd un proiect de reformă care readuce Parlamentul și alegătorii israelieni la statutul consacrat într-o democrație.

Netanyahu a fost declarat inamic național nr.1. De aproape un an, demonstrațiile împotriva reformei prin care Netanyahu încearcă să redea Parlamentului autoritatea sustrasă de justiție au rupt societatea și i-au blocat percepția. Pericolul existențial neîncetat sub care trăiește statul Israel a trecut în planul doi.

Mai grav, contestația care cere progresism cu orice preț a preluat modelul revoluțiilor colorate, așa cum a fost el pus la punct și promovat de propagandiștii care dau tonul și agenda vieții politice în și în afara Statelor Unite. Președintele Biden și Ambasadorul american în Israel au fost acuzați că sprijină și finanțează demonstrațiile, pentru a-l îndepărta pe Netanyahu și pentru a instala în locul lui un guvern aliniat la progresism.

Lucrul cel mai periculos a avut, deja, loc. Mișcarea de contestație a infiltrat instituțiile de bază. Militari și polițiști în uniformă și-au declarat sprijinul și s-au alăturat demonstrațiilor. Ofițeri ai armatei au refuzat să se prezinte la antrenamente și exerciții. Comandanți militari și-au făcut cunoscut public sprijinul pentru demonstrații. Armata a fost, astfel, penetrată și îndoctrinată cu idei străine de funcția ei principală. Atacul în urma căruia Hamas a pătruns în Israel ca într-o gară părăsită, a găsit armata israeliană într-o stare de confuzie și instabilitate fără precedent.

Din afară, presiunile administrațiilor Democrate americane au început să producă efecte geo-strategice extraordinare. În primul rînd, prin noua doctrină de "realiniere" în Orientul Mijlociu, inițiată în 2008, de Președintele Obama și continuată de foștii lui subordonați care îi țin locul la Casa Albă, în mandatul Biden.

"Realiniere" înseamnă recalibrarea Iranului. Adversarul existențial al statului Israel devine, în această nouă configurare a Orientului Mijlociu, un colaborator și un punct de sprijin american. Ostilitatea americană a fost înlocuită de forme, vizibile și invizibile, de bunăvoință și colaborare. Recentul schimb de ostateci și deblocarea a 6 miliarde de dolari returnați Iranului de Administrația Biden au ilustrat partea observabilă a procesului. Programul de finanțare "umanitară" a palestinienilor, deturnat sistemic de liderii locali palestinieni și suspendat de Președintele Trump, a fost reluat de Președintele Biden.

Problema asistenței militare americane către Israel e un alt capitol scandalos. Fondurile vin însoțite de condiții care cer concesii politice interne israeliene.

Abjecția e completată de faimoasa presă și de magnificii lideri de opinie americani. Arareori a fost confirmată mai pervers legea propagandei sovietice și naziste care recomandă repetarea unei minciuni de mii de ori pe zi, pînă la transformarea ei în adevăr înfipt în creiere răvășite.

Prima din propozițiile acestei campanii oribile spune că Israelul a cules ce a semănat. Sărmanii palestinieni sînt victimele violenței israeliene și nu caută altceva decît să își redobîndească patria invadată de evrei. Nici o tîmpenie nu e prea mare și nici o minciună prea groasă pentru golanii care fac propaganda anti-israeliană. A văzut cineva soldați israelieni violînd femei, călărind cadavre, răpind copii și secerînd familii palestineiene în casele lor sau în plină stradă? Și care e patria furată de evrei? Pămînturile locuite de evrei o mie de ani înainte de sosirea musulmanilor?

Asta ține de istorie. În plus, lucrează pilele. Căci evreii sînt strămoșii și frații noștri. Ei ne-au dat Dumnezeul și legile. Sînt ai noștri așa cum noi sîntem ai lor. Dacă asta vrea America să uităm și dacă progresismul e tot ce mai înțelege America, atunci sînt anti-american.

Rușinea spiritului și decăderea morală euro-americană nu mai au demult limite. Noua cultură progresistă a întors cu capul în jos toate lucrurile care opreau oamenii de la propria înjosire. Guverne și lideri de opinie privesc îngăduitori la animalele care au sărbătorit la Londra sau în lagăre de refugiați grecești bravura palestiniană și biruința ei asupra femeilor și copiilor.

Unde sînt onoarea e onoarea și legea? La reciclat. Voioșii care au demonstrat cu steaguri palestiniene la New York și Londra sau eroicii refugiați care au dansat în lagăre grecești trebuiau trimiși acasă pe gratis pentru a-și îmbrățișa idolii. Sau legea care pedepsește agitația în favoarea organizațiilor teroriste se aplică numai în cazul susținătorilor lui Trump?

De la un cap la altul al paginii de ziar și al site-ului de net, una și aceeași scufundare în minciună. Fake, fake, fake! Apostolii luptei cu dezinformarea mint și fugăresc adevărul după ce l-au transformat într-o rușine fără margini. Programul de colonizare a minților a luat proporțiile unei partide de lobotomie globală.

Treptat, în mai puțin de 20 de ani, mareea progresistă organizată și susținută de falanga Democrată din Statele Unite a pătruns adînc în toate sectoarele și a diluat toate valorile societății israeliene.

Modelul, schema și escrocheria care urmăresc instalarea universală a religiei progresiste americane au infiltrat societatea și instituțiile Israelului. Odată implantat cu ajutorul hipnozei morale care capturează generațiile tinere, morbul își face treaba, mîncînd și surpînd societatea dinăuntru.

Netanyahu e trecător. Îndepărtarea lui va da o satisfacție stupidă atîtor oameni care au învățat să nu mai vadă ce nu trebuie pierdut din ochi și să vadă tot ce miraj perdant. Nici supraviețuirea lui Netnyahu nu va rezolva problema. Guvernul de Uniune Națională pe care Netanyahu îl cere acum e o manevră politică bună. Ea va întări temporar centrul politic dar nu va regenera o societate care s-a deposedat singură de formula propriei supraviețuiri. Progresul injectat în Israel amenință să fie final.

Traian Ungureanu