Putem scăpa de mersul la război: omul modern are dreptul obiecției selective de conștiință

Publicarea Acordului de cooperare în domeniul securității dintre România și Ucraina pe site-ul administrației prezidențiale a sporit temerile că țara noastră va deveni țintă viitoare pentru posibilele atacuri rusești. Chiar dacă președintele Klaus Iohannis a declarat clar și ferm la Washington că românii nu merg la război, tot mai există unii care se tem că vom trimite trupe militare în teatrele de operațiuni din estul Ucrainei. Oricum, acesta trebuie trecut prin Parlament.

Cititorii istoriei știu că există războaie drepte și nedrepte, momente în care soldații unor țări au murit degeaba, făcând jocul unor terți. Nu vreau să deschid rana diviziilor românești decimate la Cotul Donului, unde și bunicul meu a fost luat prizonier. Poate vi se pare bizar să vorbim în plină caniculă despre etica războiului, dar publicația americană Financial Times ni l-a scos din freatica apelor tulburi pe David Rodin, un filosof al războaielor moderne, care ne vorbește despre "obiecția selectivă de conștiință" în a merge la oaste. Cum? Vom detalia aspectele practice ale noțiunilor sale teoretice. Filosofii antici nu și-au pus niciodată probleme morale în desfășurarea conflictelor. Aristotel era de acord cu războiul, pentru că doar acesta aduce pacea. Mai mult, Heraclit credea că doar prin război omenirea poate evolua.

Războiul era viața cetăților antice. Tucidide se consideră primul istoric, dar el a fost mai mult jurnalist, relatând ce vedea, într-un stil british. Contemporan cu războiul peloponesian dintre Sparta și Atena, credea că e martorul celei mai puternice ciocniri care a avut vreodată loc pe Pământ. Fără să vrea, a emis o maximă filosofală: "Pot statele să evite războiul catastrofal, când o putere în ascensiune începe să conteste controlul statului dominant?" Răspunsul pesimist al lui Tucidide părea să fie „Nu: războiul era inevitabil." În urmă cu 2.500 de ani, Atena a contestat supremația Spartei.

Graham Allison, profesor de științe politice la Harvard în SUA cercetează de mai mulți ani dacă provocarea tot mai mare a Chinei la adresa poziției dominante a Americii la nivel global se poate încheia fără război. În cartea sa „Destined to war," apărută în 2017, se întreabă dacă SUA și China ar putea să evite așa-zisa „capcana a lui Tucidide"? Allison consideră că un conflict militar între SUA și Republica Populară Chineză este probabil și crede în „capcana lui Tucidide" în contextul geostrategic al prezentului. Strategul și istoricul grec Tucidide a văzut cauza războiului din Peloponesia în secolul V Î.Hr. în supremația Atenei, care, devenind mai importantă, a provocat frică în Sparta și a făcut astfel războiul inevitabil. Allison a analizat șaisprezece rivalități de state din ultimii 500 de ani, toate, cu excepția a patru, s-au încheiat cu război.

Este meritul publicației britanice Financial Times, dar mai ales a jurnalistului Andrew Hill, de a deschide spectrul conflictului ucrainean și din altă perspectivă: acela a eticii războiului. Principiile tradiționale ale războiului etic, apărute timpuriu în operele lui St Augustin și Thomas d'Aquino, se bazau pe termenii latini "jus ad bellum" (dreptul la război) și „jus in bello" (conduită corectă în război). Casus belli - motiv de război. Filosoful contemporan David Rodin are o altă viziune decât a conformistului Michael Walzer, care este de părere că soldații, indiferent dacă luptă în uniforma nazistă sau cea poloneză, au dreptul egal de a se bate și de a ucide - cu singura condiție să respecte regulile războiului: să nu atace civilii.

David Rodin s-a născut în 1970. E filosof și cercetător neozeelandez al Universității din Oxford. Ca membru marcant al Consiliului Carnegie pentru Etică în Afaceri Internaționale, este cunoscut pentru studiile privind etica războiului.

A revizuit viziunea mai veche că soldații, care luptă atât în războaie drepte, cât și în cele nedrepte, au drepturi și responsabilități egale. A observat, alături de alți gânditori nepătimași, că din perspectiva drepturilor omului, această simetrie nu are sens. "Dacă soldații luptă într-un război drept, atunci e imoral să fie uciși de soldații inamici care luptă pentru o cauză nedreaptă? În aceste situații, s-ar părea că soldații nedrepți, cei care luptă într-un război nedrept, regresiv, comit un rău moral profund, ucigându-i. Practic, această concluzie presupune că soldații au un drept moral - dat de Declarația Universală a Drepturilor Omului - de a considera și reflecta asupra dreptății războaielor în care sunt duși și de a refuza să slujească într-o campanie nedreaptă. De asemenea, armatele au obligația de a permite acest lucru, admițând obiecția selectivă de conștiință", mai spune Rodin, noul filosof al războaielor.

Din alt punct de vedere, dilema conștientizării faptului că tu, ca soldat, devii ucigaș, nu se prea discută. Când eram tânăr flăcău, l-am întrebat pe bunicul meu - care a stat aproape 15 ani în prizonierat în lagărele din URSS - dacă realizează că a omorât oameni. S-a supărat pe mine! Nu a vrut să fie judecat de către un cunoscător al războaielor doar din filme și din cărțile de istorie. Pe vremea comunismului, dacă vreun tânăr ar fi obiectat, punând pe masa ofițerilor responsabili cu recrutatea obiecția selectivă de conștiință ar fi fost ironizat, dacă nu dat la câinii garnizoanei. Dar pot ele, statele, să se apere cu acest drept fundamental al omului de a nu participa la un război care nu este al său?

Marius Ghilezan

P.S. Compensarea donației sistemului Patriot, cu un efort bugetar de 1,5 miliarde de dolari, se face - din punctul nostru de vedere - cu neparticiparea de trupe românești în republicile din estul Ucrainei. It was a deal!