Războiul este despre resurse

Războiul prin procură între statele NATO și Federația Rusă, care se desfășoară în Ucraina, are o singură cheie care merită descifrată. Resursele. Câștigă cine are mai multe resurse. Și va obține și mai multe. Și pierde cine are mai puține. Și va avea și mai puține. Ghici ghicitoarea mea. Cine învinge? Cine va fi învins?

În al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler a plecat în goană după resurse. Spațiul vital pe care l-a invocat însemna resurse de care Germania nu dispunea, dar de care avea nevoie pentru a stăpâni Europa și apoi întreaga lume. Fiindcă resursele erau în altă parte, Wehrmacht-ul a pornit în căutarea lor. Și, până la un punct, ambițiile lui Hitler s-au împlinit. Cucerind Polonia, Cehoslovacia, Franța, Belgia, Olanda și încheind alianțe cu țări bogate în resurse, cum era România, Germania devenise într-un fel stăpânul inelelor. Nu i se mai opunea decât Marea Britanie.

Adolf Hitler însă a cântărit cu atenție nevoile de resurse ale Germaniei, astfel încât Germania să poată deveni cu adevărat cea mai importantă putere a continentului. El a ajuns la concluzia că soluția este Rusia. Imensele bogății ale spațiului sovietic. Statul cu care încheiase un pact al diavolului. Împărțind Polonia și alte state cu resursele lor. Și astfel a pornit un război fatal, de tip sinucigaș, împotriva Uniunii Soviectice. Acest război le-a dat britanicilor oxigen. Și, în cele din urmă, resursele s-au echilibrat, iar în final au atârnat mai greu în balanță în favoarea aliaților și împotriva Germaniei.

Când mașinăria de război a Statelor Unite s-a pus în mișcare și s-a dezlănțuit, Germania era condamnată la moarte. În acest război al resurselor, a cântărit extrem de mult până la urmă nu atât tenologia, unde, atenție, Germania lui Hitler stătea mai bine, cât uriașele resurse puse în mișcare, pe de-o parte de către Statele Unite, pe de altă parte de către Uniunea Sovietică. Și s-a produs sfârșitul pe care îl cunoaștem. În războiul resurselor, Germania a gâfâit, s-a sufocat și în final a pierdut.

Vladimir Putin a declanșat un război neprovocat împotriva Ucrainei și și-a ridicat în cap întreaga lume, iar acum asistăm pe de-o parte la un război clasic, care este de uzură și ar putea să dureze extrem de mult și, pe de altă parte, la un război al resurselor care este decisiv.

Uniunea Europeană și G8 au decis să tempereze prețul energiei. Prețul petrolului și prețul gazelor. Să-l plafoneze. Ceea ce înseamnă că, în câteva zile, rușii nu vor mai putea să vândă peste prețul stabilit de adversarii săi. Este sigura armă secretă a Moscovei. Energia. Mai bine zis, era. În câteva zile, vom vorbi la trecut despre acest instrument utilizat până în prezent de Federația Rusă.

În războiul resurselor, Federația Rusă este condamnată la înfrângere. La disoluție. Acesta este până la urmă sensul întregului conflict. Un război al resurselor, în care resursele Federației Ruse se vor dovedi a fi insuficiente. Iar resursele NATO, abundente. Toate războaiele așa au sfârșit. Puterea căreia i s-au epuizat resursele a pierdut. Puterea cu resurse a dobândit și mai multe resurse. Federația Rusă este pe tobogan.

Sorin Rosca Stanescu