Regina a murit, trăiască Regele! În postdemocrație, război și decadență.

''Despre morți, numai de bine!'' e o zicere de tip umanist, sub comandamentul căreia familiile îndurerate și prietenii oricărui decedat au parte de funeralii în pace, ca să-și poată jeli mortul, să depene amintiri pozitive ce i-au legat de cel plecat dintre noi. Regina Elisabeta a-II-a va avea parte de elogii acum la plecarea sa chiar cu asupra de măsură, spiritul, delicatețea, bonomia afișate de-a lungul domniei sale generează regretele maselor largi de oameni, tocmai pentru că atributele amintite au devenit ''rara avis'' printre conducătorii lumii din ultimele decenii.

S-au exprimat destui deja legat de firea, viața și domnia Reginei, de azi fiecare consumator de media este un mic specialist în monarhia britanică, însă e doar începutul, e limpede că moartea Elisabetei a-II-a va genera un eveniment de tip propagandistic fără precedent, în spatele căruia jucătorii de putere își vor jalona strategiile, și e firesc/lumesc să fie așa. Iar pe acest fond se va ajunge și la discuția despre moștenirea Reginei și recalibrarea rolului Casei Regale Britanice pe scena lumii.

Din punct de vedere al moștenirii materiale nu vor fi prea multe discuții publice, tocmai pentru că în cei 70 de ani de domnie averea Casei a sporit până la niveluri amețitoare, iar aici mă refer mai ales la participațiile din corporațiile multinaționale cu activități în energie, agricultură și alimentație. Marea Britanie, avariată grav la finele celui de-al doilea război mondial, apoi folosită doar la nivel simbolic de către cinicii verișori americani, dar tractată în siajul strategiilor euroatlantice, s-a tot scufundat în ultimele decenii dpdv economico-societal, până la nivelul de decadență de azi, observat de către toți analiștii, puțin comentat însă.

Chiar firea și alura Reginei au fost de natură să blocheze cumva constatările dureroase la adresa Marii Britanii, și tot aceste atuuri ale sale au salvat fața familiei sale regale, compusă și din indivizi cu comportament îndoielnic sau imoral, ale căror fapte au generat scandaluri de toate felurile, de la corupție până la crimă sau cele de tip sexual/adulterin.

De azi însă începe o nouă eră, cu noul rege, Charles al-III-lea, ce devine și lider ''de jure'' al Casei Britanice, unii ar zice că și al Marii Britanii, și n-ar greși. Fostului prinț Charles, spre deosebire de mama sa, îi plac jocurile de putere, s-a dovedit că și cele financiare, este acomodat sau amic cu majoritatea liderilor lumii, ba este chiar așteptat de către aceștia ca să vină oficial la ''masa de joc''. Iar acest lucru va schimba multe, nici nu bănuiți azi cum și-n ce fel, exact în interiorul relaționărilor din lumea noastră euroatlantică, ca să nu mai vorbim despre Commonwealth.

În Marea Britanie noul rege nu este azi prea iubit, comparația cu mama sa nu-l avantaja deloc, iar moartea prințesei Diana cuplată cu recăsătorirea sa cu Camilla i-au înnegurat percepția și aparițiile publice în fața britanicilor. El mizează însă pe forța propagandei mass-media, ce-i va fi asigurată în prima etapă, apoi însă va fi condiționată de jocul său de putere și influență, deci va putea acționa și ca ghilotină.

Moartea Reginei desigur că va potența în plus în următoarele luni dezbaterea publică despre lumea de azi, una a postdemocrației și a războiului, a decadenței, fapt pe care-l consider igienic și folositor. Ba chiar zic că va fi ultima influență pozitivă a Elisabetei a-II-a, ce s-a stins lin, așa cum pare că a și trăit, dar pe fondul unei lumi azi instabile și profund tulburate. God Save the Queen!

Cozmin Gușă