Rușii dau o lovitură de forță în Marea Neagră

O mișcare strategică cu implicații uriașe a fost operată de flota militară a Federației Ruse în Marea Neagră. Și este abia începutul. În final, nu este deloc exclus ca întreg comerțul la Marea Neagră să fie suprimat, iar Uniunea Europeană și Statele Unite să sufere pierderi incalculabile. Mult mai mari decât cele generate de embargoul instituit asupra economiei rusești.

Cheia acestei mișcări strategice este Odesa. Iar mijlocul exercitat sunt cele peste 1000 de mine plasate în jurul portului ucrainean și care astăzi sunt lăsate să circule liber, cel puțin o parte dintre ele, spre groaza tuturor navigatorilor din această zonă geografică a statelor riverane, în care ne aflăm și noi.

Barajul de mine - experții estimează un număr plasat între 1.500 și 2.000 - a fost realizat de către armata Ucrainei în scopul, care se dovedește iluzoriu, de a bloca astfel accesul navelor de război către Odesa, care poate avea drept consecință atacarea și ocuparea acestui important punct strategic. Sub pretextul deblocării accesului spre port, experții militari estimând că acțiunea este intenționată, Federația Rusă a tăiat cablurile care leagă rețelele de mine, astfel încât acestea, părăsindu-și plasa în care au fost fixate, circulă liber în Marea Neagră în proximitatea coastelor Ucrainei, Turciei, Bulgariei și României. Și oricând, mai ales noaptea, în urma unei coliziuni cu navele de transport de mărfuri, aceste mine pot exploda și produce catastrofe.

Să ne imaginăm cum ar sta lucrurile în cazul unui vas care transportă gaze lichefiate, încărcat în Georgia și care urmează să fie descărcat după trecerea prin Bosfor în vreunul dintre porturile europene. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, fie și temporar, până la o deminare, care este o operație militară extrem de complicată și de periculoasă, de mare anvergură și la care ar trebui să participe mai multe ambarcațiuni militare specializate ale forțelor NATO, Bosforul ar rămâne blocat. Prin Bosfor trec anual sute de milioane de tone de mărfuri, care urmează să fie descărcate în porturile europene. Inclusiv în Constanța. Valoarea totală a acestor mărfuri întrece cu mult totalul sancțiunilor economice și financiare aplicate Federației Ruse. Chiar dacă nicio mină nu va arunca în aer nicio navă comercială, în acest moment toți armatorii știu că navele lor sunt supuse unui risc major, cu încărcătura lor comercială cu tot, și că echipajele sunt supuse unui mare pericol. Dacă știu și armatorii, atunci cu certitudine, așa cum pe bună dreptate a explicat ieri Dumitru Costin, știu și societățile de asigurări. Acestea vor crește exponențial taxele de asigurare. În final, chiar dacă situația nu va deveni la propriu explozivă, chiar dacă Bosforul nu se va închide, chiar dacă porturi importante, cum este Constanța, își vor putea asigura o protecție, volumul de mărfuri tranzitate prin Marea Neagră scade, prețul acestora crește, iar pagubele suferite de statele UE vor fi uriașe.

Precizări importante trebuie însă făcute în ceea ce privește gazele lichefiate. Unul dintre obiectivele strategice ale Statelor Unite, consimțit, de voie de nevoie, și de UE, este oprirea cu desăvârșire a importurilor de gaze din Federația Rusă. Și înlocuirea, atât cât se poate, cu gazele lichefiate furnizate de Statele Unite. Și cum arătam mai sus, cele mai multe ar tranzita prin Bosfor, expunând respectivele nave unor pericole uriașe. În cazul unui accident însă, Strâmtoarea Bosfor ar fi închisă o vreme și deci periclitată total ca principală magistrală de marfă. Ei bine, la acest capitol apare o mare ciudățenie. Anterior guvernării Cioloș, Statele Unite au decis, convenind în acest sens cu autoritățile de la București, să facă pe cheltuiala lor o uriașă investiție în portul Constanța, pentru realizarea unui terminal de gaze lichefiate. Care, odată descărcate în Constanța, urmau să fie prelucrate și transportate spre Europa de Vest, prin magistralele construite de România în perioada comunistă. Uluitor, dar Guvernul Cioloș s-a opus. Proiectul a căzut. Poate a fost mâna Germaniei sau mâna Franței. Este greu de știut. În aceeași perioadă, Turcia era pe cale să perfecteze un acord cu România, care garanta furnizarea de către noi, timp de 30 de ani, a unor uriașe cantități de energie electrică. Și acest proiect a fost îngropat. În aceste condiții, Turcia a apelat, în special în ceea ce privește gazele naturale și petrolul, la Federația Rusă, împreună cu care a transpirat pentru a încheia un acord. Putin însă a pus o condiție. Ca tranzitarea gazelor lichefiate, operație organizată de americani prin Bosfor, să fie taxată suplimentar, luându-se în considerare pericolul de explozie și respectiv de blocare a Bosforului. De voie de nevoie, lipsit de susținerea Uniunii Europene și de cooperarea României, guvernul turc s-a conformat solicitării lui Putin. Și, astfel, prețul gazelor lichefiate a crescut. Și urmează să crescă exponențial, ca o consecință a pericolelelor generate zilele trecute de către marina militară a Federației Ruse.

Iar acesta a fost doar primul pas. Ce s-ar întâmpla însă dacă toate minele plasate de ucraineni la diverse adâncimi ar fi eliberate din plasa lor și lăsate să circule în neștire de-a lungul coastelor pe care le-am enumerat mai sus ale Mării Negre? Și nu este ultima mare surpriză pe care Putin o pregătește legat de Marea Neagră, în ipoteza escaladării necontrolate sau prea puțin controlate a acestui război.

Sorin Rosca Stanescu