S-a sucit Joe Biden

După un du-te-vino, Antony Blinken, secretarul de stat american, a reușit să deblocheze situația de la granița dintre Fâșia Gaza și Egipt. În cursul acestei dimineți, refugiații se vor putea strămuta. Temporar? Definitiv? Nu se știe. Cu atât mai mult cu cât Joe Biden s-a sucit. Astăzi, el vrea altceva decât a vrut ieri. Din ce motiv?

Într-o ultimă declarație, Joe Biden subliniază două lucruri. Unu, că Statele Unite sunt de acord ca organizația teroristă Hamas să fie distrusă de către Israel și, doi, că Washingtonul nu susține expulzarea cetățenilor din Fâșia Gaza și crede că este necesară crearea statului palestinian, care să le ofere acestora un cămin. Asistăm practic la o spectaculoasă răsucire cu 180 de grade a Casei Albe. Pentru Israel, premiul de consolare sunt „două miliarde de dolari și poate mai mult", ca să-l citez pe Joe Biden. În ce constă această schimbare radicală de poziție, cum se explică ea și care pot fi consecințele?

Explicația constă într-o presiune uriașă a musulmanilor din întreg Occidentul, la care se adaugă firește și presiunile statelor lumii, care s-au coalizat cu Hamas, sub pretextul solidarității cu cauza palestiniană. Această presiune s-a exercitat în forță și asupra congresmenilor din Statele Unite. Care, la rândul lor, au reacționat. Rămâne desigur de văzut până la urmă cum va proceda Israelul. În ce măsură vor reuși autoritățile de la Ierusalim să-și reseteze planurile de ansamblu privind războiul din Gaza, privind Cisiordania și mai ales privind raporturile cu Autoritatea Palestiniană.

Până în urmă cu câteva ore, toți strategii militari din lume și cei mai relevanți analiști politici ai lumii occidentale au convenit asupra faptului că Hamas este o organizație teroristă, că Hamas nu îi reprezintă pe palestinieni, că Hamas trebuie eliminată prin uciderea membrilor ei și că, în acest scop, singura soluție este executarea unui atac necruțător la sol, cu asumarea, firește, a unor mari pierderi a armatei israeliene. În același timp, pentru a diminua pierderile umane care ar putea fi înregistrate în rândul populației civile, s-a căzut de acord asupra evacuării acesteia pe culoare umanitare deschise până la granița cu Egiptul. Este o populație extrem de numeroasă, între unu și două milioane de palestinieni, care practic a fost ținută ostatică de către teroriștii Hamas. Și chiar și în continuare, o parte însemnată a acestei populații nu a putut părăsi zona are urmează să fie expusă atacului israelian, întrucât teroriștii s-au opus evacuării lor.

Este o uriașă populație, în numele căreia gruparea Hamas a utilizat sume colosal de mari, donate de-a lungul timpului pentru realizarea unor obiective sociale, deturnând practic aceste fonduri în scop militar. Cu banii obținuți astfel au fost construite faimoasele tuneluri, rachetele cu care Hamas lovește pozițiile israeliene și alte facilități militare de care în prezent beneficiază teroriștii. În cele câteva zile de tatonare, s-a ajuns la concluzia că, în mod inevitabil, o parte a populației rămasă ostatică a Hamas va fi sacrificată în cursul ofensivei, iar o altă parte, cea care s-a refugiat, va lua calea exodului. Situația ambelor categorii de populație este dramatică. Nu este deloc clar la câte victime va conduce ofensiva israeliană în rândul civililor, cât de semnificativ va fi carnagiul, cum vor supraviețui cei care vor supraviețui după transformarea în ruine a căminelor lor și, în același timp, nu este deloc clar ce se va întâmpla cu populația de palestinieni expulzată.

Aceste semne de întrebare extrem de dramatice pe care le-am schițat mai sus, plus presiunile politice interne, plus presiunile politice externe, au determinat o schimbare semnificativă a discursului lansat de reprezentantul celui mai important aliat al Israelului. Dar cum va reacționa la această schimbare de macaz guvernul israelian, nu se știe încă.

În aceste zile, s-a demonstrat după opinia mea cât se poate de clar că Mahmud Abbas, șeful autorității palestiniene și Fatah au o proiecție fundamental diferită de cea a reprezentanților Hamas, Hezbollah și a aliaților acestora. Dacă s-ar găsi o soluție pașnică de a fi creat statul palestinian, sub garanții solide internaționale, dacă autoritățile de la Tel Aviv și Ierusalim ar fi de acord, atunci problema refugiaților ar putea fi soluționată convenabil. Nu prin împingerea lor în Egipt sau în Sinai, așa cum sugerează mai recent câțiva reprezentanți ai guvernului israelian, ci prin aducerea lor în interiorul noii entități statale. Admițând însă că acest veritabil nod gordian va fi tăiat, că impasul existent de decenii va putea fi acum depășit, tot nu este clar cum va fi posibil ca prin distrugerea Hamas executată în Gaza să nu fie decimată și o parte însemnată a populației civile. Este o dilemă dramatică, la care, până la urmă, vor trebui să răspundă separat și apoi împreună principalii jucători.

Sorin Rosca Stanescu