Schema Coldea e mai complicată decât pare

La suprafață, construcția pusă la cale de gruparea criminală organizată condusă de Florian Coldea este rudimentar de simplă. Oamenii de afaceri șantajați prin justiție, așa-numitul „câmp tactic", organizat de Dumitru Dumbravă când acesta se afla la butoane, erau salvați de către avocatul Doru Trăilă în schimbul unor sume consistente de bani. Care apoi erau transferate în tranșă către firmele lui Dumitru Dumbravă, iar de acolo ajungeau în contul firmelor deținute de Florian Coldea. Procurorul Mihaela Iorga Moraru, dacă sunt reale informațiile din comunicatul pe care ni l-a transmit, a documentat acest circuit, proiectându-i pe cei trei într-o destinație care nu poate să conducă decât după gratii. Am însă indicii temeinice să cred că situația este mai complicată iar ieșirile din ea nu duc toate în direcția unor condamnări penale cu executare.

Admițând că schema pe care am prezentat-o succint mai sus a fost bine documentată, temeinic probată, și se va transforma într-un rechizitoriu întocmit ca la carte, cei trei membrii de bază ai grupului criminal ar putea fi trimiși în cele din urmă după gratii. Situația devine însă mult mai complicată dacă luăm în calcul - și suntem obligați să facem acest lucru - manevrele din justiție pe care cei trei au fost obligați să le pună la cale pentru a-și extorca victima. Sau, cum afirmă ei, pentru a „optimiza" deciziile magistraților. Înseamnă în esență că această schemă nu putea funcționa nici măcar în cazul lui Hideg, dacă în ea nu ar fi fost atrași procurori și judecători. Numele acestora nu apar în comunicat. Și nici nu știm dacă există cu adevărat în dosarul cauzei. Cu atât mai mult cu cât nu au fost chemați la audieri. Și nici nu a fost solicitat acordul Consiliului Superior al Magistraturii în acest scop.

Și în al doilea rând, situația e mai complicată pentru că suntem obligați să luăm în calcul și alte cazuri în care a fost aplicată cu succes respectiva schemă, cazuri despre care încă nu știm nimic concret, nici noi, și nici Mihaela Iorga Moraru. Este însă la mintea cocoșului că schema elaborată de cei doi generali în rezervă al Serviciului Român de Informații nu a fost aplicată doar în cazul omului de afaceri Hideg, ci și în multe alte cazuri, și nu s-a derulat doar de azi de ieri, ci încă de pe vremea când cei doi generali se aflau la butoanele SRI și acționau cu toate motoarele turate la maxim. Pentru a ne da seama de dimensiunea acestei activități criminale, pentru a estima volumul banilor extorcați în acest fel, pentru a estima numărul de victime și de complici din justiție, pentru a avea sub ochi întreg acest cancer care a contaminat societatea noastră, probabil că acest dosar trebuie disjuns și din el formate alte și alte dosare penale.

În al treilea rând, situația devine și mai complicată dacă ne gândim la faptul că cei doi generali și avocatul lor complice nu s-au mulțumit doar să aștepte ca oameni de afaceri cu probleme penale să vină în plasa lor pentru a solicita ajutorul contra cost. Lucrurile nu stau deloc așa. De ani de zile există indicii temeinice devoalate la un moment dat cu mare insistență de coloneii SRI acum în rezervă, Dedu și Florea, cum că în realitate oamenii de afaceri erau urmăriți, interceptați, și după ce se descopereau ilegalități pe care le săvârșeau, erau împinși în colimatorul justiției și apoi șantajați contra unor sume mari de bani pentru a fi „scăpați". Dar s-a întâmplat ceva și mai îngrozitor. Și anume, faptul că unii dintre aceștia erau culeși cu penseta și transformați pur și simplu în oameni de afaceri, împinși către fapte infracționale, ajutați să le comită, pentru ca apoi o bună parte din banii obținuți astfel să fie sifonați de gruparea Coldea. Iar cei care nu se conformau, sau încercau să păcălească grupul criminal organizat, erau executați. Și aceste fapte ar trebui documentate mai devreme sau mai târziu.

Și în fine, ar mai trebui să discutăm acum și despre măsurile luate în mare viteză de către Parchet. Cauțiunea de 300 de mii de lei, față de volumul uriaș al sumelor pretinse și sifonate, fie și numai în cazul lui Hideg, m-au determinat, pentru scurt timp, să cred că în realitate, cauțiunile se ridicau fiecare la valoarea de 300 de mii de euro. 300 de mii de lei în raport cu infracțiunile săvârșite de cei trei reprezintă sume derizorii. De asemenea, interdicția de a părăsi România, controlul judiciar, nu reprezintă cu adevărat din perspectiva justiției, soluții asiguratorii. Pentru personaje cu conexiunile naționale și internaționale atât de complexe, este pur și simplu o joacă de copii să treacă granița, să se evapore pur și simplu, să se teleporteze într-unul dintre paradisurile fiscale în care și-au deschis conturi. Cum ar fi de pildă Dubai. Dacă Coldea pleacă la Dubai, el nu va fi extrădat, indiferent cât de mult s-ar da peste cap justiția de la București. Și va putea bine mersi să trăiască acolo în lux și chiar să își continue de la distanță activitățile infracționale.

Pentru această etapă a dezvăluirilor și a anchetei, e important să reținem că vorbim totuși de doi generali, nu oarecare, ci ai Serviciului Român de Informații, care practic au condus ani de zile această instituție și care aveau obligația, între altele, de a combate criminalitatea economico-financiară organizată, care prin amploare submina economia națională. Iar ei au făcut exact invers. Plătiți fiind de cetățenii României și care au primit toate onorurile și toată puterea necesară pentru a lucra în beneficiul interesului național. Nu vorbim de infractori oarecare. Nici de simple mega-escrocherii. Dezvăluirile făcute cu mult curaj de Anca Alexandrescu ne arată cât de putred a fost mecanismul prin care România trebuia să își asigure anticorpii.

Sorin Roșca Stănescu