Se generalizează războiul sau nu?

Va rămâne un război strict local, purtat în Gaza, a cărei suprafață este doar cât Bucureștiul și Ilfovul și are două milioane de locuitori? Sau va cuprinde și Cisiordania, condusă de Autoritatea Palestiniană? Sau va deveni un război regional, prin implicarea altor câtorva state? Sau, așa cum afirmă vestitorii Apocalipsei, se va transforma într-un război mondial? Să încercăm un răspuns cu datele pe care le avem la dispoziție.

Înainte de toate, observ împreună cu numeroși alți analiști că toată această nenorocire generată de atacul teroriștilor Hamas împotriva Israelului, la modul cinic, l-a ajutat pe Netanyahu. El deținea o putere instabilă, ca să nu spun destabilizată de numeroase demonstrații, de ostilitatea partidelor din opoziție, dar și de ostilitatea administrației Biden. Peste noapte, lucrurile s-au schimbat. Demonstrațiile au încetat prin însăși declararea stării de război, luptele politice interne au încetat și ele prin crearea guvernului de uniune națională, iar reticențele Casei Albe s-au topit literalmente în urma atacului sângeros al teroriștilor Hamas. Israelul aliniază în acest moment cea mai numeroasă armată din regiune, cea mai bine antrenată și dotată cu armament ultrasofisticat. Și anunță o ofensivă masivă în Gaza. Fâșia Gaza este un teritoriu redus ca suprafață, cum precizam mai sus, cam cât Bucureștiul și Ilfovul, cu o populație de două milioane de locuitori, dintre care, firește, luptătorii Hamas nu pot reprezenta mai mult de 100.000, cu familiile lor cu tot. Toți ceilalți sunt victime colaterale în acest război. Sau vor fi. Mai ales în măsura în care nu va fi creat un culoar umanitar pentru cei care vor și pot să se refugieze. Cei rămași vor fi utilizați cu cruzime ca scut uman de către luptătorii Hamas, la fel cum sutele de prizonieri luați vor fi probabil schimbați pe cei circa 1.500 de teroriști Hamas deținuți în închisorile din Israel. Uriașa forță de 240.000 de combatanți dotați cu armament supersofisticat masat care va invada Gaza, are tocmai acest obiectiv de a lichida cât se poate de repede focarul de infecție și de a-i elimina pe teroriștii Hamas. Asta în măsura în care o bună parte dintre ei nu se vor refugia rapid în altă parte.

Dacă acesta este obiectivul statului Israel, limitat la eliminarea luptătorilor Hamas, nu se poate spune același lucru despre obiectivele altor forțe implicate în acest conflict. Și care, pentru moment, stau aparent în umbră. În ciuda faptului că statul Israel finanțează anual cu bugete considerabile Cisiordania, palestinienii rămân și vor rămâne neîmpăcați, până în momentul în care Autoritatea nu se va transforma în stat. Și până când noul stat palestinian nu va exista în granițe rezonabile. Totuși, sub nicio formă nu trebuie pus semnul egalității între ceea ce se întâmplă în Cisiordania și ceea ce se întâmplă în Gaza și s-ar mai putea întâmpla. Este bine de știut că nici în Cisiordania situația nu este deloc clară. Fatah este împărțit în trei facțiuni politice, iar puterea este împărțită într-un raport de rivalitate, uneori extrem de dură, între Mahmoud Abbas, urmașul octogenar al lui Yasser Arafat, și adversarii acestuia. Practic, palestinienii din Cisiordania nu pot vorbi pe aceeași voce. Dincolo, în Gaza, condusă indiscutabil de către organizația Hamas, declarată și recunoscută drept teroristă, puterea este deținută de cvasi-militari specializați în atentate și luări de ostatici. De aceea este destul de greu de presupus că, exceptând efectul unor excese pe care le-ar face armata israeliană, toate aceste facțiuni vor fi capabile să se unească în timp util. Din acest motiv, înclin să cred că războiul va rămâne local.

Transformarea acestuia într-un război regional ar presupune intervenția asumată a altor state din proximitatea Israelului. Turcia, care îi susține activ și relativ vizibil pe teroriștii Hamas. Libanul, dominat de Hezbollah, tot o mișcare în esența ei teroristă, care, transformată în partid politic, a ajuns la putere. Eventual Siria, unde regimul se caracterizează printr-o ostilitate declarată împotriva statului Israel. Și cu certitudine Iranul, care ar face orice pentru ca statul Israel să fie ras de pe fața pământului. Numai dacă aceste forțe se coalizează între ele cu Autoritatea Palestiniană și cu teroriștii Hamas din Gaza, și numai dacă forțele israeliene le vor oferi timp pentru așa ceva, acest război va putea deveni regional. Este greu dacă nu chiar imposibil de presupus că în acest scenariu Egiptul și Arabia Saudită se vor prinde într-o horă anti-Tel Aviv. Iar pentru a se transforma într-un război mondial, cum cred sau chiar speră cavalerii Apocalipsei, ar fi necesar ca Iranul să dețină și să folosească arma atomică. Ceea ce pentru moment nu se va întâmplă. Dar dacă s-ar întâmpla, atunci într-adevăr toată planeta, și așa extrem de divizată, se va alinia de-o parte și de alta a forțelor combatante. Și va fi un război împotriva civilizației occidentale. Personal nu creditez acest scenariu. Pentru că forțele israeliene s-au mobilizat suficient de repede. Ca și portavioanele Statelor Unite.

Sorin Rosca Stanescu