Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale

O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru al Energiei. Actualul guvern de la București are o prioritate foarte des enunțată de a instala în țară mai multe mini-reactoare nucleare produse de compania americană NuScale, din statul Oregon.

În paralel cu eforturile regimului de la București de a realiza proiectul la Doicești, în Statele Unite, NuScale desfășura un proiect similar, mult mai avansat, numit Carbon Free Power Project cu asociația distribuitorilor și furnizorilor de energie din localitățile din Utah (Utah Association of Municipal Power Systems).

Proiectul din Utah era prevăzut să conțină un set de 12 reactoare, set redus apoi la doar șase reactoare. Construcția acestora și pornirea lor în Utah ar fi fost o demonstrație clară pentru întreaga lume privind valabilitatea proiectului american de mini-reactoare și ar fi închis gura scepticilor din statele est-europene cu care NuScale semnase deja memorandumuri de înțelegere.

Departamentul american al Energiei (Department of Energy- DoE) acceptase un cost federal de 1,355 miliarde de dolari pentru finanțarea, timp de 10 ani, a instalării primului mini-reactor în Utah. Separat, DoE a finanțat cercetările NuScale cu 580 de milioane de dolari.

Dar marile planuri se mai schimbă din când în când, mai ales când costurile pe care municipiile din Utah le luaseră inițial în calcul s-au cam dublat. Motiv pentru care, la 8 noiembrie 2023, asociația furnizorilor și distribuitorilor de energie din Utah a decis renunțarea la proiectul comun cu NuScale.

De fapt, uitându-se mai cu atenție, politicienii din Utah au descoperit o mare minune: energia provenită de la sursele locale (cărbune, gaz natural, hidrocentrale și chiar vânt) ar fi fost cu mult mai ieftină decât cea produsă de niște mini-reactoare atât de costisitoare și care se scumpeau pe zi ce trecea.

Brusc, liderii din Utah și-au adus aminte că gazul de la vecinii din Dakota de Nord este extrem de ieftin, uneori chiar gratis, fiind, de fapt, un produs secundar al exploatărilor de țiței. Ba chiar s-au uitat mai bine la propria geografie și au descoperit că sunt un stat vântos, cu întinderi uriașe de câmpii aride aflate la poalele unor munți care sunt vestiți pentru vânturile zdravene de acolo. Unde mai pui că statul Utah stă pe rezerve consistente de lignit. Și uite așa, deși mari promotori ai progresului tehnic, politicienii din Utah au fost aduși cu picioarele pe pământ de realitatea presantă a socotelilor bănești și au conchis că parcă e mai profitabil să mai polueze un pic natura cu emisiile de gaze de seră decât să-și pună concetățenii să facă foamea doar pentru gloria de a fi primii beneficiari ai mini-reactoarelor.

Ei, ce să-i faci dacă Utah e un stat destul de sărac, al 29-lea dintre cele 50 (plus Washington DC) state americane, cu doar 80.500 dolari PIB/locuitor în 2023!

Și dacă sărmanilor locuitori din Utah, posesorii PIB-ului de 80.000 de dolari/locuitor, li s-a părut prea scump să se doteze cu primele mini-reactoare produse de NuScale, probabil că românii nici nu vor sta pe gânduri, că doar ei sunt un pic mai săraci, având un PIB/locuitor de doar 20.000 dolari (în 2024). Ei bine, nu. Săraci, săraci, da` bățoși: ce este prea scump pentru americanii din Utah este acceptabil pentru noi.

Și, uite-așa ne-am trezit că politicienii noștri declară nonșalant că ei vor continua proiectul cu NuScale și vom deveni primii din lume dotați cu mini-reactoarele acestora. Căci acolo unde domnește cel mai mare turist din lume nu mai contează un mizilic de câteva miliarde de dolari în plus.

Este, acum, momentul să ne familiarizăm un pic și cu evoluția prețului acțiunilor NuScale, că tot am devenit o națiune de analiști bursieri de când cu aluziile lui Ciolacu asupra verdictului din arbitrajul „Roșia Montană" citite în paralel cu evoluția acțiunilor Gabriel Resources.

Ce ne spune, așadar, evoluția prețului și a volumelor tranzacționate pentru NuScale? Păi ne arată un preț/acțiune maxim de peste 15 dolari, atins în iulie-august 2023, atunci când entuziasmul asupra mini-reactoarelor era maxim, pentru că proiectul tehnic obținuse aprobarea Comisiei de Reglementare Nucleară (NRC- Nuclear Regulatory Commission), urmând a se începe lucrul pentru fabricarea prototipului. După care prețul se prăbușește spre minim (sub 1,9 dolari/acțiune) la mijlocul lunii noiembrie 2023, imediat după anunțul făcut de energeticienii din statul Utah privind renunțarea la proiectul mini-reactoarelor.

În momentul acesta intervine hotărât guvernul de la București, care, prin vocea ministrului Energiei, Sebastian Burduja, anunță, pur și simplu, că proiectul de la Doicești va continua chiar și fără realizarea prealabilă din Utah, astfel încât partea română își va asume rolul de a instala mini-reactoarele produse de NuScale, indiferent de costurile la care s-a ajuns.

Acțiunile NuScale își opresc căderea, ba chiar încep să urce vertiginos spre un nou maxim local, de peste 10 dolari/acțiune, maxim atins recent, la 18 martie 2024. Ei bine, revenirea acțiunilor NuScale din perioada noiembrie 2023-martie 2024 se suprapune perfect peste intențiile de a continua proiectul de la Doicești de guvernul de la București, iar avântul prețului acțiunilor început în februarie urmează vizitei în SUA din aceeași lună februarie, pe care ministrul nostru al Energiei o face, prilej cu care declară următoarele: „NuScale este o tehnologie matură şi sigură, iar România nu greşeşte mizând pe această soluție. CNCAN va beneficia de sprijin total din partea NRC". În timpul vizitei din februarie în SUA, ministrul român are întâlniri cu următorii demnitari americani: Christopher Hanson, preşedintele Comisiei de reglementare nucleară (NRC), Sarah Ladislaw, consilier al preşedintelui Joe Biden şi director pe probleme de mediu şi energie, şi cu Geoffrey R. Pyatt, secretar adjunct pentru resurse energetice, cu toți abordând intenția guvernului nostru de a continua proiectul de la Doicești.

Vârful atins de prețul acțiunilor NuScale, de peste 10 dolari/acțiune coincide cu vizita pe care același Sebastian Burduja o face la Doicești, însoțit de Kathleen Ann Kavalec, ambasadoarea SUA în România, în aceeași dată de 18 martie 2024, dar cu un decalaj de 7 ore avans pentru România, avans datorat fusului orar. Discursul înflăcărat al tânărului ministru al Energiei ar fi mișcat și cea mai sceptică minte.

Dar acțiunile NuScale se prăbușesc rapid după vârful din 18 martie, deoarece, ghinion, unii dintre cei mai buni analiști din piața de capital americană, cei de la Wells Fargo, emit chiar a doua zi un raport asupra companiei NuScale, raport care conține o concluzie amară: scad ratingul acordat de la „preț corect" la „preț exagerat" (Equal-Weight to Underweight), recomandând investitorilor să vândă acțiunile deținute, ceea ce se și întâmplă, vineri, 22 martie, închiderea fiind la prețul de 4,25 dolari/acțiune.

La 19 martie, imediat după publicarea acestui raport, acțiunea NuScale închide la prețul de 6,58 dolari, în scădere puternică de la nivelul de peste 10 dolari din ziua precedentă.

În toată această perioadă vorbim de tranzacționarea unor volume mici pentru America, de câteva milioane de acțiuni. Asta și datorită faptului că investitorii instituționali dețin mai puțin de 11% din numărul total de acțiuni.

Ce scrie, de fapt, în raportul analiștilor de la Wells Fargo? Păi, două lucruri care au speriat investitorii: primul este acela că NuScale mai are în conturi doar 120 de milioane de dolari, iar pierderea pe anul trecut se ridică la 185 de milioane de dolari și al doilea este acela că, orice matematică ai folosi, costul mini-reactoarelor nu este competitiv cu costul centralelor clasice (inclusiv cu cel al centralelor nucleare clasice). Și, atenție, se vorbește despre cost, nu despre preț. Deci chiar dacă se ia în calcul energia mai ieftină produsă ani buni după investiția inițială, costul energiei produse de mini-reactoarele NuScale rămâne mult peste cel al energiei produse în centrale clasice, inclusiv în cele atomice clasice!

În acest context, două chestiuni majore ar trebui lămurite de regimul de la București și, mai ales, de ministrul Energiei și marele său sprijinitor, Klaus Iohannis: de ce un proiect considerat prea scump de statul Utah, posesor al unui PIB/locuitor de peste 80 000 de dolari, este considerat rezonabil de un stat de patru ori mai sărac, România având un PIB/locuitor de 20 000 dolari? și este o coincidență sau nu vizita de la Doicești a ministrului Energiei cu o zi înainte de anunțata publicare a raportului Wells Fargo despre acțiunea NuScale? În orice stat cu o preocupare decentă pentru democrație aceste două întrebări nu ar putea să rămână fără răspunsuri.

• În martie 2019, Nuclearelectrica şi NuScale au semnat un Memorandum de Înţelegere (MOU) pentru a evalua dezvoltarea, licenţierea şi construcţia unui SMR NuScale în România;
• La 9 octombrie 2020, România a semnat cu SUA un Acord Interguvernamental (IGA) în domeniul proiectelor de energie nucleară, care a fost ratificat şi de Parlamentul României, prin Legea nr. 199/2021;
• În octombrie 2020, Banca americană de comerț exterior, US Exim Bank, şi-a exprimat, prin intermediul unui Memorandum de Înţelegere cu Ministerul Energiei, interesul de a finanţa proiecte mari de investiţii în România, inclusiv cele nucleare, în valoare totală de 7 miliarde de dolari;
• La 4 noiembrie 2021, la COP26, NuScale şi Nuclearelectrica au semnat un acord de colaborare pentru a avansa implementarea primului reactor modular de mici dimensiuni în Europa;
• La începutul anului 2021, Nuclearelectrica a primit fonduri USTDA în valoare de 1,2 milioane de dolari pentru a identifica şi evalua potenţialele amplasamente pentru reactoare modulare mici;
• În mai 2022, în urma finalizării studiului, amplasamentul fostei termocentrale de la Doiceşti, judeţul Dâmboviţa, a obţinut toate calificările în ceea ce priveşte securitatea şi respectă pe deplin criteriile de amplasare cerute de standardele internaţionale şi naţionale;
• La 24 mai 2022, Nuclearelectrica, NuScale şi E-Infra (proprietarul amplasamentului) au semnat un Memorandum de Înţelegere pentru a analiza dezvoltarea primului reactor modular mic (SMR) din România pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doiceşti.

Petrișor Peiu