Siguranță și încredere? Hai sictir!

Aflăm că brudiul care, aflat sub influența psihotropelor, a ucis doi oameni pe litoral, fusese oprit în aceeași noapte de două ori(!) de poliție. În ambele situații a fost oprit din cauza stilului haotic, agresiv, de a conduce.

Prima oară a fost testat cu etilotestul și lăsat a plece. A doua oară a fost oprit după ce un alt șofer a sunat la 112 pentru a sesiza aceeași problemă. A fost testat din nou cu etilotestul și percheziționat. Au găsit la el iarbă și benzodiazepine, a dat o declarație și a plecat cu mașina chiar din fața echipei mixte - polițist și jandarm.

Această situație absurdă mi-a amintit de un incident petrecut în urmă cu an. Un prieten, aflat seara la o terasă din Centrul Vechi, a fost lovit cu o sticlă în cap de un necunoscut aflat în zonă, fără ca între ei să fi existat vreo altercație verbală sau fizică anterioară. Pur și simplu omul, beat și, cel mai probabil, drogat bine, a decis că vrea să spargă cuiva o sticlă în cap.

A venit salvarea și l-a transportat la spital, a venit și poliția și l-a dus pe autorul faptei la secție. În mai puțin de o oră, agresorul era înapoi la barul respectiv, bea liniștit o altă bere. Polițiștii nici măcar nu s-au interesat la spital de starea victimei, înainte de a-l lăsa să plece. Puteau să pună în libertate un asasin. Nu le-a păsat.

Când m-am întâlnit cu agenții respectivi, i-am întrebat cum a fost posibil să nu rețină barem 24 de ore un om care, prin gestul său (intenționat), putea să omoare un alt om? Dacă dezaxatul ăla se întorcea în centru și repeta gestul, de data asta cu consecințe fatale, erau răspunzători și ei?

Răspunsul lor a fost că "era nevoie de prea multă hârțogăraie pentru a-l reține" și că i-au dat drumul fiindcă "era prea beat pentru a fi audiat". Mai mult, tot ei s-au burzuluit la mine, reproșându-mi că am dat telefoane, că din cauza mea a fost circ la secție, că au sunat diverși șefi și oameni din presă pentru a le semnala același lucru: că nu e în regulă să îi dai drumul pe stradă unui om beat care tocmai ce încercase să omoare un alt om (poți să mori de la o lovitură cu sticla de sticlă în cap). Evident, aflând de modul lor ridicol de a proceda, am sesizat diverse persoane, superiori de-ai lor și amici din mass-media.

Asta e Poliția Română. "Atât s-a putut." Am mai spus asta, iată, se confirmă, deci reiterez: Instituțiile statului român, legile românești, protejează INFRACTORUL, nu victima. Victima, dacă nu e imolată de incompetența și jemanfișismul lugubru al ăstora, e lăsată să se descurce, i se spune că va muri cu dreptatea în mană. Ceea ce, adesea, chiar se întâmplă la propriu. În statul român, infractorul e rege.

Culpa morală a tragediei din 2 Mai, pe lângă autorul propriu-zis, o poartă, cum am stabilit, și primarul Daniel Georgescu, și părinții acelei beizadele (care a devenit el însuși victima eșecurilor lor în calitatea de genitori), iar polițiștii care l-au lăsat să plece cu mașina, deși fuseseră de două ori alertați cu privire la faptul că reprezintă un pericol pe șosele, puteau la fel de bine să apese chiar ei pedala de accelerație în momentul impactului cu pietonii. Ar fi fost același lucru. Cumva, oricum tocmai asta au făcut.

Siguranță și încredere? Hai sictir! Descurcați-vă singuri, pe aici nu vă protejează nimeni! Ăsta ar trebui să fie adevăratul slogan al Poliției Române. Iar dacă unii vor sări să-i apere pe agenți că "nu aveau ce să-i facă", e nevoie să amintesc de cazul Caracal, de cazul Onești etc.? Nu s-a schimbat nimic în urma acestor tragedii. Proceduri, dotări, măsuri de prevenție. NIMIC. Furoarea colectivă trece. Nimic nu se schimbă. Așteptăm placizi următoarea tragedie. Cum era? România lucrului bine făcut?! Noapte bună, România! Aveți grijă să nu vă culcați sănătoși și să vă treziți morți, vorba farfuzei de la CUcultură.

Dinu Popescu