Statul a fost prejudiciat cu până la 30 de miliarde de lei în scandalul ROBOR

Scandalul privind manipularea ROBOR nu ar trebui privit doar prin prisma creditelor luate de populație sau de companii, ci și din perspectiva statului român, care, în ultimii ani, s-a împrumutat masiv în lei, inclusiv prin instrumente financiare cu dobândă variabilă.

În cazul în care manipularea ROBOR constatată de Consiliul Concurenței a dus la umflarea indicelui cu unul sau două puncte procentuale, prejudiciul suportat de statul român ar putea ajunge la sume uriașe: între 10 și 15 miliarde de lei în scenariul unei majorări artificiale de un punct procentual și între 20 și 30 de miliarde de lei în scenariul unei majorări de două puncte procentuale.

Consiliul Concurenței a amendat 10 bănci cu 3,73 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 710 milioane de euro, pentru încălcarea normelor de concurență în legătură cu procedura de stabilire a ROBOR. Autoritatea de concurență a susținut că băncile și-ar fi coordonat comportamentul prin schimburi de informații confidențiale și strategice în timpul fixingului ROBOR. Decizia nu este definitivă, iar mai multe bănci au anunțat deja că o vor contesta în instanță.

Din 2019 încoace, statul român a contractat împrumuturi masive în lei, atât direct de la bănci, cât și prin emisiuni de titluri de stat, precum Tezaur, Fidelis sau obligațiuni de stat. Unele dintre aceste instrumente au fost listate la bursă, iar o parte importantă a datoriei publice are dobândă variabilă.

O fracțiune semnificativă a acestor împrumuturi are dobândă calculată după formula ROBOR plus marjă, conform datelor Ministerului Finanțelor și strategiile de administrare a datoriei publice, potrivit cărora ponderea datoriei de stat cu dobândă variabilă se situează, de regulă, între 10% și 18% din total.

Dacă ROBOR a fost umflat artificial, statul nu a fost doar un spectator al scandalului, ci una dintre victimele financiare ale acestuia.

Manipularea ROBOR, sancționată deja de Consiliul Concurenței cu amendă de 710 milioane de euro, a cauzat și statului român, iar nu numai consumatorilor, un prejudiciu ce se cere reparat.

În perioada 2018-2026, datoria publică guvernamentală medie a fost de aproximativ 700-850 de miliarde de lei, în condițiile în care aceasta ar fi crescut de la aproximativ 350-400 de miliarde de lei în 2018 la peste 1.130 de miliarde de lei în 2026.

Pornind de la o pondere medie de 15% a împrumuturilor și titlurilor de stat cu dobândă variabilă, se estimează un sold mediu variabil de 105–130 de miliarde de lei. Suma de 120 de miliarde de lei poate fi utilizată ca medie conservatoare.

Pentru perioada ianuarie 2018 – iunie 2026, adică aproximativ 8 ani și jumătate, sunt două scenarii principale.

În primul scenariu, dacă ROBOR ar fi fost umflat artificial cu un punct procentual, prejudiciul direct al statului ar fi fost de aproximativ 1,2 miliarde de lei pe an, adică 10–10,5 miliarde de lei pe întreaga perioadă.

În al doilea scenariu, dacă umflarea ROBOR ar fi fost de două puncte procentuale, prejudiciul direct s-ar ridica la aproximativ 2,4 miliarde de lei pe an, respectiv 20–21 de miliarde de lei în total.

În 2026, suma de 228 de miliarde de lei a fost „captivă” în contracte și titluri de stat cu dobândă variabilă stabilită pe baza ROBOR.

Pe lângă prejudiciul direct, calculat pe împrumuturile legate explicit de ROBOR, vorbim și despre un prejudiciu indirect. Acesta a apărut prin influența ROBOR asupra pieței financiare, asupra randamentelor cerute de investitori și asupra costurilor de refinanțare ale statului.

Inclusiv pe partea de împrumuturi și titluri de stat cu dobândă fixă, efectul unui ROBOR crescut artificial s-ar fi putut transfera în randamente mai mari cerute de creditori și, implicit, în costuri mai ridicate pentru bugetul public.

Acest prejudiciu este mai greu de cuantificat exact. Efectul indirect ar putea adăuga câteva miliarde de lei la nota totală.

Astfel, prejudiciul total pentru stat ar putea ajunge la 12–15 miliarde de lei în scenariul unei majorări artificiale de un punct procentual și la 24–30 de miliarde de lei în scenariul unei majorări de două puncte procentuale.

Dacă statul român a fost prejudiciat prin costuri de finanțare mai mari, ar trebui să acționeze pentru recuperarea banilor.

Acum priviți, cruciți-vă, întrebați-vă ce s-ar fi putut face cu aceste mormane de bani și fiți siguri că actuala putere nu va cere acești bani nici într-un milion de ani de la bănci.

Astfel, scandalul ROBOR poate viza nu doar eventualele procese ale consumatorilor sau companiilor care au avut credite legate de ROBOR, ci și posibilitatea ca statul însuși să se considere parte prejudiciată.

Pe de altă parte, băncile sancționate au respins acuzațiile Consiliului Concurenței și au anunțat că vor contesta decizia. Instituțiile bancare susțin, în esență, că procedura de stabilire a ROBOR se desfășura într-un cadru reglementat și supravegheat, iar unele dintre ele au invocat faptul că au acționat în baza regulilor aplicabile pieței monetare interbancare.

Gheorghe Piperea