Strașnicii Zdob și Zdub isprăviți de junta progresistă!

De la ABBA, Eurovision nu a mai reușit să lanseze vreun șlagăr. Motivul? Suprapolitizarea concursului muzical. La ultima ediție, de departe, progresiștii și-au dat arama pe față. Plecați din Strășeni, Republica Moldova, dintr-o comunitate de români, ucraineni și ruși, Zdob-zdubiștii au impresionat lumea, de la Manilla, la Capetown, via marile scene ale lumii.

În timpul adunării voturilor delegațiilor țărilor participante la concurs, strașnicii din Strășești, Zdob și Zdub, erau a doua opțiune după celebrul Sam Syder, cântăreț britanic. Doar că la un semn, organizatorii așa-zisei competiții de anul acesta au invalidat voturile a șase delegații. Orchestra de oboare kievene, Kalusha, reprezentanta Ucrainei, nu putea urca. Și atunci au intervenit brutal rigorile EBU, doar de unii cunoscute. Astfel, Zdob și Zdub a coborât pe nedrept pe locul șapte, făcundu-i-se loc tarafului ucrainean.

Jale mare pentru cei care mai cred în valorile și principiile competiției libere. Hegemonul a intrat cu bocancii în procesul electoral. Ca la un semn, voturile Poloniei, Lituaniei, României, Moldovei, Georgiei sunt furate și schimbate, în favoarea Ucrainei. După câteva ore, stupoare, conducerea TVR anunță că delegații români au optat pentru Zdob și Zdub, în integralitate. Vorba lui Stalin, nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Moldovenii haioși au interpretat melodia „Trenulețul", care vorbește despre apropierea frățească dintre Chișinău și București. Printre versurile cântecului se află: „Țară veche, țară nouă / Parcă-i una, parcă-s două".

Însă juriul moldovean nu a acordat niciun punct reprezentantului României WRS și melodiei sale, Llámame. Iar, juriul românesc, niciun vot trupei Zdob și Zdub. Asta conform datelor oficiale. Strașnică hoție. Ca pe timpul ocupării României de Armata Roșie, la alegerile din 1946: „frunză verde de cicoare, votai ochi și ieși soare." Televiziunea Română a precizat ulterior că juriul României a acordat punctajul maxim reprezentantului țării vecine, însă organizatorii au atribuit juriului României un alt set de punctaje decât cel transmis oficial.

Ordinul pe unitate era dat: Ucraina să învingă. Pentru că n-au putut măslui sorții și n-au avut de unde aduna suficiente voturi, directoratul politizat al Uniunii Europene de Radio și Televiziune a ridicat măciuca. Exact cât să umilească orice principiu de competiție loială. A trebuit să iasă taraful ucrainean. Dar, ar fi avut voturile favorabile ale telespectatorilor, fiind țara încă pe val, din cauza invadării sale de către Rusia. Degeaba, cerberii noii corectitudini politice s-au dezbrăcat de orice politețe sau de rațiune. Militarii au decis, nu juriile naționale. Ucraina is the winner. Dar cu prețul defăimării și distrugerii totale a imaginii Eurovision. Bătaie de joc mai mare, nici că s-a văzut.

Strașnicii muzicieni din Strășeni au lucrat zeci de ani la un mix de acorduri de partituri ucrainene, rusești și moldovenești. Au devenit cei mai apreciați lăutari români. Muzica lor e autentică. Nu pastișează. Nu forțează triluri și alte octave, simple hachițe de impresionat juriile și spectatorii. Fac un lucru banal: cântă. Sunt meseriași. Cine n-ar visa să le cânte Zdob și Zdub la nuntă? "Trenulețul," o compoziție arhaic modernizată, cuprinzând referiri etno-lingvistice, are ritm. E memorabil și repetabil. I s-au pus destule bețe-n roate că ar fi prea naționalist. Dar cine spunea asta? Dejecții votanți de azi ai minciunii din post-adevăr.

Zdubiștii pot concura oricând cu Red Hot Chili Peppers, Rage Against The Machine, Soulfly, The Garbage, Fun Lovin' Criminals, Linkin Park. Dar s-au lovit de chingile criminale al milițiilor gândirii. Trebuia să iasă Ucraina. Băieții sistemului progresist nici măcar că nu se mai rușinează. O fac pe față. Muza tace, armele vorbesc, vorba cunoscută. Pentru că propaganda n-are memorie și nici rușine, furtul de voturi s-a mai petrecut și-ntr-un trecut "antic și acceptat."

Să ne reamintim, că în 2004, în urma „Revoluției portocalii" (cu beculiri și stegulețe europene), Ruslana a câștigat Eurovision-ul, tot fără cântec. Apoi, firesc, în marș de front, concursul din 2005 s-a organizat la Kiev, unde rapperi „Greenjolly" au fredonat „Imnul Revoluției Portocalii" (Razom Nas Bahato)! După vreo zece ani, a câștigat iar prin Jamala, tătăroaica, prizată, totuși, de public. Dar de ce trageți de Zdob și Zdub? Pentru că nu au spate politic.

Din înaltul scaun NATO, Mircea Geaonă a ieșit public să se dea în fapt: "Victoria Ucrainei la Eurovision arată „imensul sprijin public" pentru această ţară. Fără îndoială, cântecul era minunat." Prostăvanul mai bine tăcea. S-a vârât și el ca prostu-n poză, ca să dea bine printre asasinii de prestigii și de valori. Până de curând, procesul electoral se mima drept corect. De la alegerile prezidențiale din SUA, nimic nu-i mai stăvilește pe progresiști să-și facă numărul.

Azi proxy military e Ucraina. Poate mâine e Zanzibar, unde să se caute fire din cenușa răsfirată a lui Freddie Mercury. De la melodiile ABBA, Eurovision n-a mai lansat niciun hit. Prea cocoșat de servituți politice și de obediențe la hegemon, instituțul European s-a făcut praf și țăndări, doar ca să biruie o orchestră, care n-a avut nici măcar timp să plângă distrugerile de război. Marele înfrânt e spectatorul. Zdub și Zdob rămâne la cote inimaginabile de simpatie și de respect.

Marius Ghilezan