Transgenderii și efectul pervers al războiului

Sute de persoane din Ucraina, care se autodefinesc drept transgenderi, susțin - sunt convins, pe bună dreptate - că trăiesc o dramă aparte. Care se adaugă tragediilor pe care le vede toată lumea la televizor. Femeilor care s-au declarat bărbați nu li se mai permite ieșirea din țară. Pentru că bărbații, conform legii, trebuie să rămână pentru a lupta împotriva armatei ruse. Ce se întâmplă însă cu transgenderii care, bărbați fiind, s-au declarat femei? Și ei trebuie să lupte?

Ucraina are o serie întreagă de particularități pe care nu le mai regăsim în niciun stat european care se prezintă drept stat democratic. Iar unele dintre aceste particularități sunt de-a dreptul stranii. Iată, în Ucraina, transgenderii au posibilitatea legală de a-și afirma așa cum doresc înclinațiile sexuale prin intermediul actelor de identitate. Așa se face că sunt persoane născute ca bărbați, dar care, în registrele de stare civilă, în actele de identitate și în pașapoarte sunt femei și invers. Asta se întâmplă într-un stat, în care alte libertăți, cel puțin la fel de importante, sunt încălcate. Cum ar fi libertatea de a vorbi și de a comunica oficial în limba maternă. Este un fapt reclamat cu insistență de autoritățile de la Moscova, dar ignorat cu desăvâșire de cele de la București, deși se estimează că minoritatea română astfel discriminată număra, cel puțin înainte de declanșarea războiului, circa 500.000 de persoane. Mai există și alte libertăți care nu sunt garantate prin Constituție sau, dacă sunt, nu sunt respectate de autorități. Dar nu mai intru în amănunte, pentru a nu fi pus din nou pe lista putiniștilor. Să mă întorc la subiectul principal.

Drama acestor transgenderi, câți or fi, probabil mult mai mulți decât câteva sute de o parte și de cealaltă, este cât se poate de reală. Și, aparent, fără ieșire. Persoanele care s-au născut de sex feminin, care se simt bărbați și care și-au schimbat ca atare actele de identitate, conform legilor edictate pe timp de război, nu au permisiunea de părăsi teritoriul Ucrainei. Sunt obligate să meargă sub arme și să lupte. Să-și apere patria și să-i oprească pe agresorii ruși. Să meargă cu pieptul în față la război. De aceea, respectând până la un punct legea, polițiștii de frontieră din Ucraina le interzic acestora trecerea către statele europene. Este adevărat și este foarte grav, că se săvârșesc din acest punct de vedere excese, pe care doamnele care se cred bărbați le reclamă. Și anume că, pentru a se convinge cum stau lucrurile, sunt pipăiți, pipăite de reprezentanții autorităților.

Mă întreb cum stau lucrurile în sens invers. Deși nu apar încă reclamații în acest sens, cred că există probleme care, în împrejurările date, îi lezează și pe transgenderii care se identifică cu femeile, deși s-au născut ca bărbați. Care este statutul acestora în timp de război? Ce vor lua în considerare autoritățile? Dacă îi vor identifica în rol de bărbați, atunci, indiferent de actele pe care le prezintă, vor trebui puși sub arme. Dacă, dimpotrivă, vor fi identificați ca femei, atunci acești transgenderi ar trebui să fie liberi să părăsească țara, sustrăgându-se astfel vicisitudinilor războiului de gherilă.

În Ucraina avem deci de-a face cu efecte perverse ale războiului, combinate cu libertățile de gen. În România lucrurile sunt mai simple. Libertățile nu au mers atât de departe. Astfel încât, deși ne aflăm „sub scutul NATO" și, ca atare, trebuie să fim cât se poate de liniștiți, autoritățile ne anunță totuși că urmează să fie distribuite gratuit pastile de iod, pe care însă nu ar trebui să le îngurgităm decât după ce va avea loc un atac nuclear. Iar în ceea ce privește chemarea sub arme, ea se produce, și încă pe scală largă, sub ochii noștri. Pentru moment, făcându-se distincție de gen. Sunt chemați sub arme rezerviștii din Armată și din Ministerul de Interne. Cât se poate de oficial. Vor trebui să se prezinte și să facă parte din cadrele active ale celor două instituții de forță. Nu știm nimic, pentru că nu ni se spune nimic, referitor la ce se întâmplă cu rezerviștii serviciilor secrete. Sunt și ei rechemați? Sunt și ei reîncadrați? Este doar cazul bărbaților? Sau sub arme vor trebui să se prezinte și doamnele? Cel puțin bine că, pentru moment cel puțin, nu ne confruntăm și cu problema cu care se confruntă ucrainenii, aflați cu un pas înaintea noastră în ceea ce privește libertățile... de gen.

Sorin Rosca Stanescu