Trump a pierdut pentru că nu s-a oprit. Nu s-a oprit din a fi Trump

După experiența Biden, America avea nevoie ca de aer de un președinte. De Președintele Trump. Nu de Trump afaceristul. Nu de Trump senzaționalul. Nu de Trump megalomanul. 

Trump a fost mai puțin președinte ca în primul mandat și mai bombastic ca niciodată. A pariat, a riscat, a intimidat, jucând la cacealma nu doar soarta Americii, ci soarta lumii întregi.

Un comportament care nu are cum să se potrivească vreodată cu prestigiul Americii în lume. Iar pentru americani, prestigiul este definitoriu și fundamental ca parte a identității lor naționale. De aici și tranziția de la extaz la agonie, în numai doi ani.

La prima vedere, părea că e despre prețuri, despre Iran, despre tarife. Americanii au mai avut dintr-astea. Dar niciodată nu au reacționat atât de brutal, ca acum.

Nu Trump, în sine, era problema. Ci întregul establishment american care se alinia încet și sigur la trumpism. La diletantism. La demagogie. Și la un exhibiționism specific lumii a treia.

Trump a reușit să provoace o reală criză de sistem fix în vârful puterii americane. Președinți șturlubatici au mai fost. Dar excesele lor au fost mereu atenuate de echipă. De establishment. De măreția imperiului american.

Acum însă, trumpismul se multiplica și se extindea în întregul sistem de putere euroatlantică. Și nu e doar Trump. El ca el. Dar lumea occidentală, în ansamblul ei, ca orice imperiu în declin, avea nevoie de un Aurelian sau Dioclețian, nu de un Caligula.

Ciprian Purice