Un document cum n-aţi mai citit niciodată. Semnal pentru ceea ce vine?

Pentru societatea românească, ceea ce a apărut de curând ca ghid şcolar în Marea Britanie a Graţioasei Sale Majestăţi, mai precis sub egida oficială a Guvernului scoţian poate să pară drept o blasfemie severă, de neiertat, semn (încă unul, dar foarte explicit) că se apropie timpul Apocalipsei. Poate chiar un mic preludiu pentru varianta modernă a poveştii educative despre Sodoma şi Gomora.

De ce nu, e o interpretare ca oricare alta, respectabilă şi perfect în linie cu nenumărate mesaje de protest ale bisericilor creştine din Europa centrală şi de est, catolice şi ortodoxe, aflate ferm şi neabătut pe linia ideologiei de refuz a Bisericii Ruse. A doua interpretare ar fi că este într-adevăr vorba despre un semn care indică o posibilă schimbare majoră, într-un viitor din ce în ce mai previzibil, a sistemului de valori pe care se clădeşte civilizaţia occidentală.

Iarăşi, de ce nu? Din UK a plecat revoluţia industrială care a schimbat sensul dezvoltării civilizaţiei umane, tot de aici s-ar putea să plece Revoluţia Mentalităţilor aşa cum se prefigurează foarte clar în ce scrie în documentul respectiv, prefaţat chiar de persoana care răspunde de problemele educaţiei în givernul scoţian Ghidul se intitulează Supporting transgender young people - Guidance for schools in Scotland (Sprijin pentru tinerii transgen - Ghid pentru şcolile din Scoţia).

Apare în contextul în care problematica legată de existenţa, drepturile şi condiţiile de viaţă, muncă, protecţie socială ale comunităţii LGBTQ+ este acum, în foarte multe ţări ale lumii, subiectul unor din ce în ce mai numeroase pachete legislative care tind să formeze un trend major în ceea ce denumim, dar fără să ne pese prea tare de ce conţine, „ansamblul valorilor specifice ale civilizaţiei şi spiritualităţii occidentale". Iată de ce documentul acesta este, după părerea mea, cel mai clar formulat mesaj complex care încearcă să definească noi condiţii de acceptabilitate socială pentru transgeni, mai precis pentru o categorie socială despre care s-a discutat destul de puţin: copiii trangeni de vârstă şcolară şi problemele lor specifice.

În condiţiile în care americanii, principalii noştri aliaţi strategici au de ani de zile nu numai unele dintre cele mai permisive şi complete legislaţii federale şi statele în domeniul protecţiei, aş spune aproape absolute, acordate acestei comunităţi şi care mobilizează un lobby internaţional deosebit de intens, Europa a început să se mişte exact pe acete tipare, UE adoptând în serie pachetele legislative care ne pun chiar în situaţia de a fi, în unele domenii ale protecţiei LGBTQ+, mai avansaţi decât mentorii noştri din SUA.

De ce vă spun că acest ghid este ceva cum n-aţi mai citit? Pentru că grupează, într-o sinteză deosebit de profesionistă, extrem de clară şi posibil de înţeles şi invocat de orice elev din această categorie specială, drepturile de care dispune sau trebuie să dispună în şcoala care este obligată să răspundă unor cerinţe ultimative şi dintre cele mai variate, de la accesul la toalete sau vestiare, până la modalităţi de adresare şi acceptare a noilor identităţi ale copiilor respectivi, din momentul în care vin le educatoare sau profesori spunând că sunt (se simt) a fi altceva decât identitatea sexuală înscrisă la naştere.

Poate cea mai şocantă recomandare oficială este că elevii începând de la vârsta de 4 ani pot spune, la şcoală, că au alt sex decât cel înscris la naştere şi asta fără să aibă nevoie de consimţământul părinţilor, acesta fiind obligatoriu doar începând cu vârsta de 16 ani când se poate face o schimbare de nume şi de sex recunoscută în actele oficiale. De data asta vorbim despre spaţiul şcolar, acolo unde, cum informează documentul guvernului scoţian, elevii începând de la vârsta de 4-5 ani care doresc să facă o schimbare de gen „trebuie să fie sprijiniţi şi ascultaţi" deoarece „recunoaşterea şi dezvoltarea identităţii de gen se pot produce la o vârstă tânără" - după cum scria Shirley-Anne Sommervile, secretara Cabinetului de la Edinburgh pentru educaţie şi competenţe, cea care prefaţează Raportul: „Unii tineri îşi explorează identitatea de gen în perioada şcolii primare... Şcolile primare trebuie să fie în măsură să răspundă nevoilor acestor tineri pentru a fi siguri că dispun de un mediu sigur, inclusiv şi respectuos în care să înveţe".

Asta înseamnă neaşteptat de multe lucruri. Incredibil şi neaşteptat de multe lucruri cu care, poate, va trebui să ne obişnuim deoarece, cine ştie, chiar această generaţie va intra în contact sub forma modificărilor de reglementări pe care va urma să le adopte Uniunea Europeană.

Printre acestea, prevederea privind necesitatea ca şcolile să dispună de toalete destinate atât celor cu dizabilităţi, cât şi celorlalţi cu nevoi speciale şi pentru care sunt deja create, la adulţi, semnele de rigoare speciale pe care le vor învăţa şi copiii transgen. Iată semnul pentru „toaletele incluzive":

Mai mult, copii care simt că au Identitate fluidă sau pur şi simplu vor să opteze pentru schimbarea de sex, sunt autorizaţi ca, în cadrul şcolii, să spună că doresc să fie apelaţi sub alt nume decât cel dat la naştere şi că profesorii nu-i pot contrazice şi nici măcar nu sunt obligaţi să anunţe părinţii. Dimpotrivă, profesorilor li se atrage atenţia că trebuie să-i întrebe pe elevii respectivi „ce nume şi ce prenume trebuie să folosească pentru a i se adresa".

Desigur că este un ghid de practici sugerate, nu este încă o lege care să impună şcolilor aceste lucruri, dar discuţia avansează rapid în acest sens, vedeţi dezbaterile (incluse şi în acest ghid) despre uniformele obligatorii sau despre noile standarde care ar trebui să existe pentru costumele purtate la orele de sport, protejând transgenii.

Prea mult? Prea departe? Foarte posibil. Întrebarea este dacă nu cumva asemenea dezbateri chiar sunt semnul că, în fundal, schimbarea majoră la nivel de civilizaţie deja s-a produs pe fondul slăbirii sau chiar dispariţiei aproape totale a valorilor spirituale în cazul tinerei generaţii, mult mai preocupată de propriile sale trăiri şi în căutarea unei identităţi individuale decât de mesajele bisericii.

Acest tip de mesaje va fi oficializat, ca în SUA, de legi cu mult mai comprehensive şi severe în UE care, aşa cum cere de mult timp lobby-ul LGBTQ+ care are propriii susţinători în Parlamentul European, să echivaleze drepturile acestei comunităţi cu obligaţia absolută a Statelor Membre de a respecta statul de drept şi valorile fundamentale europene? Asta este miza unor mişcări pe care, dacă am auzit bine, unii vor a fi demarate urgent în UE. Şi, în contextul disputei din ce în ce mai dure cu Polonia şi pe tema „zonelor libere de LGBTQ+", se spune, ar fi foarte important ca europarlamentari dintr-o ţară ortodoxă, eventual din România, să intre în grupul de susţinere a pentru noile reglementări. Oricum, pentru a fi bine pregătiţi pentru ceea ce vi se va părea poate un şoc, citiţi manualul publicat în UK.

Cristian Unteanu