Un viitor pentru copiii nostri?

Mai avem motive să rămânem optimiști? Cum ar trebui să privim viitorul? Mai ales viitorul copiilor noștri?

După teribilul COVID fabricat cel mai probabil în laboratoarele militarizate ca armă biologică (proveniența lui e încă necunoscută sau doar ascunsă), după vaccinarea forțată, fascistă, cu evidente conotații mercantile, după doi ani de război absurd în Europa, în Ucraina, la frontierele noastre maritime, terestre și aeriene, și la frontierele Republicii Moldova, multă lume și în România e obosită, foarte obosită. Cei mai mulți și-au pierdut speranța, încrederea în viitor. Mă gândesc în primul rând la părinții care sunt foarte stresați pentru viitorul copiilor lor.

Câți părinți nu și-au sacrificat poate cea mai frumoasă parte a vieții lor pentru a le da șanse cât mai mai mari copiilor lor?! Și veștile care vin din toate direcțiile sunt din ce în ce mai proaste. Multe inventate cum e isteria pentru încălzirea globală sau preocuparea pentru LGBTQ, pentru moda WOKE, dar și destule adevărate legate de război, economie, politici aberante, boli, în general, o stare depresivă aproape generală, din ce în ce mai accentuată. Niciodată după cel de-al doilea război mondial cei delegați să vegheze ca speranța să rămână întreagă pentru cât mai multă lume, pentru toată lumea, politicienii, media, reprezentanții publici, inclusiv biserica, nu au fost mai neputincioși, mai nepotriviți, impostori chiar. Iar cei foarte bogați par să fi pornit un război total cu clasele populare, cu cei mai săraci.

De unde vine această nebunie generală multiformă? Cum s-a ajuns aici? În Ucraina negocierile de pace par imposibile, preocuparea Occidentului colectiv este pentru continuarea războiului (absurd!), indiferent cât costă. Prăpastia dintre Lumea A, Occidentul, miliardul de aur, și Lumea B, Estul și Sudul Global, majoritatea mondială, cu nucleul BRICS, nu face decât să se adâncească. Premisele pentru un al treilea război mondial exisă deja, avem deja un război economic global. Un război împotriva dolarului. Un război pentru accesul la resurse din ce în ce mai rare și din ce în ce mai scumpe, cele energetice mai ales, dar și un război pentru ultimele descoperiri tehnologice și științifice.

Omenirea a mai trecut destul de recent printr-un lung moment de stres, odată cu căderea și dispariția Uniunii Sovietice, cu căderea comunismului, la sfârșitul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90. Și atunci spaima de armele nucleare a atins un vârf. Cine va controla imensul arsenal nuclear sovietic odată cu căderea puterii comuniste? Cum se va sparge URSS? Cum vor evolua fostele țări comuniste? Dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic foarte grav, cu excepția unei mari crize economice în URSS și în foștii sateliți comuniști.

Lucrurile par să se repete. De data asta pare să intre în colaps Occidentul, în primul rând Europa de Vest, bătrâna Europă, capitalismul neoliberal. Războiul din Ucraina poate fi explicat în mai multe feluri. O explicație poate veni chiar de la frica Occidentului de a fi lipsit de dominația mondială. S-a sfârșit pentru totdeauna eurocentrismul? Probabil ca da. O încercare haotică de a-și păstra avantajele pe care le-a deținut mai multe secole? Probabil. Tot în acest timp, tările africane, cele din lumea francofonă, intuind corect slăbiciunea centrului încearcă cea de-a doua mișcare de eliberare națională. Rusia și China, trecute prin comunism, sunt gata să le sprijine.

Perioada instabilă, stresantă pe care o traversăm are o mare legătură cu destrămarea ordinii unipolare americane de după 1990 și care a durat deci mai puțin de treizeci de ani. Asistăm simultan la instalarea noii ordini multipolare mondiale care va fi dominată de BRICS. Până la urmă SUA vor accepta să conviețuiacă relativ pașnic cu Rusia, China, India, lumea arabă, lumea africană. Va pierde unele avantaje majore cum sunt cele care țin de dolar ca monedă de schimb și de rezervă mondială dar va rămâne o mare putere. Asta desigur dacă tendințele secesioniste interne (Texas etc.) vor putea fi ținute sub contol.

Lumea bazată pe reguli americane, unipolare, se va retrage treptat și dreptul internațional va fi reinstaurat. Fără să devină paradisiacă, planeta va continua să trăiască. Fără un singur lider imperial, cu mai multe centre de putere capabile să negocieze între ele. La fel cum lumea a trecut destul de repede peste dispariția comunismului și a Uniunii Sovietice și în anii următori lumea va uita destul de repede puterea unipolară americană, cu ultimii ei președinți, Barack Obama, Donald Trump și Joe Biden.

Centrul de greutate se va muta pentru următorul secol în Asia și ne vom obișnui și cu asta. Optimismul și încrederea în viitor pot reveni destul de curând. Dincolo de stupidul zăngănit de arme de astăzi, de declarațiile politice bombastice și iresponsabile.

Petru Romoșan