Ursula „fata lui tata" von der Leyen (Albrecht). Plagiatoarea care conduce Comisia Europeană

Ursula Gertrud Albrecht s-a născut în 1958 la Bruxelles, în familia unuia dintre primii funcționari europeni de rang înalt. Tatăl ei, Ernst Albrecht, a fost șef de cabinet al Comisarului European pentru Competiție, din 1958 până în 1967, iar între 1967 și 1970 a fost chair Director General al Directoratului General pentru Competiție din Comunitatea Economică Europeană (numele de atunci al actualei UE).

Din 1970, Ernst Albrecht a fost membru al parlamentului landului Saxonia Inferioară și timp de 14 ani (1976-1990) a fost chiar minister-prezident (premier) al landului Saxonia Inferioară. Tatăl Ursulei a fost o figură importantă în CDU (Uniunea Creștin Democrată), iar în 1980 a încercat să candideze pentru funcția de cancelar al Germaniei. A pierdut lupta internă în alianța dintre CDU și CSU (Uniunea Creștin Socială) în fața lui Franz-Josef Strauß (CSU), dar nici acesta nu a ajuns cancelar, pierzând alegerile în fața socialistului Helmuth Schmidt, cancelarul în funcție în acel moment. Ernst Albrecht a ocupat, pentru un an, și funcția de președinte al Bundesrat-ului, a doua cameră a legislativului german, care reunește reprezentanții landurilor.

După 1990, Ernst Albrecht a devenit mai puțin activ în politică, activând la înalt nivel în mediul privat, dar a rămas, totuși, o persoană influentă în CDU, atât în Saxonia Inferioară cât și la nivel federal. Deși, datorită numelui de familie pe care-l poartă din 1986, după căsătorie, se crede că Ursula von Der Leyen ar fi descendenta unei familii nobile germane, nu este. Tatăl ei a fost politician, după cum am scris. Bunicul a fost un foarte respectat medic și psiholog, stră-bunicul a fost negustor de bumbac și director al vămilor în Hanovra, căsătorit cu o americană, fiică, și ea, a unui negustor de bumbac. Stră-stră-bunicul Ursulei von der Leyen, George Alexander Albrecht a fost, de asemeni, negustor de bumbac. Așadar Ursula se trage dintr-o foarte respectabilă și foarte bogată familie, chiar dacă nu este o familie nobilă.

Soțul Ursulei, în schimb, medicul Heiko von der Leyen, este descendentul unei familii nobiliare și, de asemeni, înstărite. Strămoșii lui au fost negustori de mătase în Krefeld, ajungând să fie foarte bogați pe la 1800. Familia și-a cumpărat apartenența la nobilime în 1796, iar în 1813 au primit titlul de baroni de la Napoleon I și 1816 de la regele Prusiei. Ursula Albrecht a început să studieze economia la universitatea din Hanovra, în 1977. Din teamă să nu fie răpită de Rose Armee Fraktion (RAF), pentru că era fiica unui politician de vârf, premierul Saxoniei Inferioare, Ursula a fost trimisă în 1978 la Londra, unde a trăit sub numele Rose Ladson și beneficiind de protecția Scotland Yard. S-a înscris la London School of Economics, dar nu a studiat decât un an în capitala mării Britanii. În 1979 s-a întors în Germania, la Hanovra.

În 1980 a început să studieze medicina la Facultatea de Medicină din Hanovra. Absolvind în 1987 și specializându-se în medicina femeilor. În 1986 s-a căsătorit cu Heiko von der Leyen, devenind Ursula von der Leyen. Între 1988 și 1992 a lucrat ca medic asistent la clinica de femei a Facultății de Medicină din Hanovra. În același timp a fost înscrisă și la cursurile doctorale, în 1991 obținând titlul de doctor în medicină cu teza „Proteina C reactivă ca parametru de diagnostic pentru detectarea corioamniotitei în cazurile de ruptură prematură a membranelor și băi terapeutice de relaxare în timpul pregătirii pentru naștere", teză prezentată în 1990. Între 1992 și 1996 a trăit în SUA, la Stanford, în timp ce soțul său preda la Universitatea Stanford. În acea perioadă Ursula a fost casnică, având, în același timp, și statut de student vizitator al universității.

Ursula von der Leyen s-a înscris în CDU în 1990 și a devenit cu adevărat activă în partid începând cu 1996, după ce s-a întors în Germania. Din 1996 a fost membră în comitetul de politici sociale al CDU în Saxonia Inferioară. În 2003 a candidat și a fost aleasă în parlamentul landului Saxonia Inferioară, iar între 2003 și 2005 a fost ministru în cabinetul landului, pe când premier al Alunului era Christian Wulff. Ursula von der Leyen a avut portofoliul familiei, afacerilor sociale, femeilor și sănătății. Cariera sa în CDU a fost mereu ajutată de influența și relațiile tatălui său, Ernst Albrecht, despre care Ursula spunea că „a fost cel care a făcut cel ami mult ca să mă împingă în politică".

Multă vreme, Ursula von der Leyen a fost celebră doar pentru două lucruri: era fiica lui Ernst Albrecht și avea (deja) 7 copii. Campania pe care Ursula i-a făcut-o lui Christian Wulff la televiziunile din Saxonia Inferioară a fost nu doar eficientă, ci i-a atras atenția însăși Angelei Merkel. Ursula a început să lucreze cu Merkel încă din 2003. În 2005, Ursula von der Leyen a candidat și a fost aleasă în parlamentul federal. În același an a devenit ministru al Familiei și Tineretului (Ministerul afacerilor sociale, familiei, pensionarilor și tineretului). A condus acest minister până în 2009. Între 2009 și 2013 a fost ministrul al Muncii și Afacerilor Sociale, iar din 2013 până în 2019 a fost ministru al Apărării. Toate funcțiile le-a deținut în perioada în care Angela Merkel era președinta CDU și cancelar al Germaniei.

Între 2010-2019, Ursula von der Leyen a fost vicelider federal al CDU. În 2010, Ursula era pe punctul de a deveni candidatul CDU pentru președinția Germaniei, dar, în cele din urmă, Merkel l-a ales pentru funcție pe Christian Wulff. Perioada 2013-2019, cât Ursula von der Leyen a deținut portofoliul Apărării, a fost una dintre cele mai nefaste pentru armata Germaniei, fiind marcată de tăieri bugetare, lipsuri de toate felurile și prost management ministerial. În 2019, când Ursula a părăsit postul, doar 20% dintre elicopterele armatei și doar 30% dintre cele 136 de avioane de luptă Eurofighter erau capabile să zboare.

Unul dintre cele mai mari scandaluri din perioada în care Ursula von der Leyen a fost ministru al Apărării au fost cele în care Ursula era acuzată că a acordat contracte de sute de milioane firmei de consultanță McKinsey și unei firme de IT (numai contractul de IT valora 390 de milioane de euro) fără ca respectivele companii să presteze cea adevărat ceva de banii primiți. Comisia parlamentară alcătuită pentru investigarea poveștii a acuzat-o pe Ursula că a distrus dovezi legate de aceste cazuri (arc peste timp, în povestea vaccinurilor ne vom lovi de același modus operandi) și a înaintat totul procurorilor cărei să, au îngropat dosarul.

Un alt scandal a fost cel al navei școală a marinei militare germane, Gorch Fock. Lansată la apă în 1958, nava școală avea nevoie de reparații capitale. În 2015, ministerul condus de von der Leyen a anunțat începerea reparațiilor la Gorch Fock, reparații care trebuiau să coste 10 milioane de euro. Începe din urmă, reparațiile navei școală au costat 185 de milioane de euro. Angela Merkel și-ar fi dorit ca Ursula von der Leyen să-i succeadă la conducerea CDU, însă a întâmpinat o opoziție extrem de serioasă în partid, tocmai din cauza „performanțelor" Ursulei ca ministru al Apărării. Pentru că nu s-a putut să o lase moștenitoare în CDU și, posibil, la Cancelaria Germaniei, Merkel a propulsat-o pe Ursula von der Leyen la șefia Comisiei Europene, în 2019.

În fine, în 2015, VroniPlag Wiki, un grup de cercetători voluntari specializați în demascarea plagiatelor, au acuzat-o pe Ursula von der Leyen că și-a plagiat teza de doctorat din 1990. Conform cercetătorilor, 43,5% din paginile tezei de doctorat fuseseră plagiate, iar în 23 de cazuri fuseseră folosite citate, fără a se specifica de unde provin. Comisia care a analizat plagiatul și a dat verdictul în 2016, condusă de un bun prieten al Ursulei, a acceptat că teza are un conținut plagiat consistent, dar nu a retras titlul de doctor pentru că, potrivit lor, Ursula von der Leyen n-a plagiat cu intenție.

Fata lui tata, micuța plagiatoare din Saxonia Inferioară conduce Europa fără să aibă, neapărat, calitățile necesare pentru asta. „Toată viața ei, Ursula a fost fiica, succesoarea, cancelarul de rezervă - niciodată ea însăși", cum scria în 2020 jurnalistul și scriitorul britanic Ben Judah. Dar, pe lângă o Europa în haos și în plină prăbușire economică, Ursula von der Leyen lasă, totuși, omenirii un lucru pe care nu-l vom uita: dopul legat de sticla de plastic. Câți lideri din istoria acestei planete se mai pot lăuda cu o asemenea realizare?

Patrick Andre de Hillerin